ComenteazăUnul dintre cei mai cunoscuți comedianți ai României ultimelor decenii, Romică Țociu, 60 de ani, este un personaj tonic și în afara scenei. Are povești multe. Mai ales că a prins perioada de glorie în spectacole alături de marii actori ai României, printre care și Dem Rădulescu sau Jean Constantin.
Romică Țociu este Toni acasă
Invitat în cadrul podcast-ului ”Da Bravo!”, al lui Mihai Bobonete, Romică a început emisiunea prin a se amuza pe seama propriul nume.
În cardul de identitate este Constantin Romeo Toma Țociu, olteanul dezvăluind cum este apelat de cei dragi. ”Dacă mi-ar fi zis Romeo, se așteptau să iasă unul gen Botezatu sau Bittman. Și ieșeam eu! Toni îmi ziceau și-mi zic cei de acasă, și prietenii. Toni a rămas pentru soție, pentru mama, pentru cei de acasă. Unul care împărțea rolurile la Brigada Artistică a zis că mi se potrivește Romică. Mi se mai spune Romică Secundă, îmi vine totul la secundă, mai puțin minciunile”, a mărturisit cel care a fost lăcătuș-mecanic la Depoul CFR Craiova până la Revoluția din 1989.
„Dacă-l striga cineva pe stradă «Bibanu», se enerva!”
Romică Țociu și-a amintit de momentele cu marele Dem Rădulescu: ”N-am crezut niciodată că voi putea sta în cameră cu Dem Rădulescu. Că o să stau alături de el. Era idolul meu. Cine nu și-ar fi dorit să stea lângă el măcar o secundă?! Dacă-l striga cineva pe stradă «Bibanu» (n.red – porecla actorului), se enerva! Eu îi ziceam «Maestre». Dacă-i «cântai» când și unde voia el, era formidabil”.
În 1992, într-un turneu, jucam cu Draga Olteanu Matei în ”Mai ceva ca-n Dallas”, ea era ”Sue Ellen” și eu ”J.R”. Turneu în Israel, eram în cameră cu Dem Rădulescu. Mâncam dimineața și apoi seara târziu. Mai coboram să iau la prânz o bere și un hot-dog, le luam și intram în cameră. Dem Rădulescu s-a uitat vreo trei zile cum merg, iau, urc în cameră și înfulec din ăla, pânâ când mi-a zis, cu vocea lui inconfundabilă: ”Cât îți dau ăștia, Gică, de-ți permiți să mânânci în fiecare zi?!”
Romică Țociu:
Foie gras la restaurantul din Israel
A rememorat și alte povești. ”Venind și cu Cornel Palade de la un spectacol din Germania, am coborât pe marginea drumului, iar Cornel s-a apucat să mănânce. Am luat și eu, de poftă. «Bă milogule, nu ți-e rușine? Mănânci de la mine, de ce nu-ți cumperi și tu?», mi-a spus Cornel. Domn profesor stătea cu mâinile la spate, se plimba. «Hai, domn profesor, luați dacă vreți, serviți!», i-a zis Cornel lui Dem Rădulescu. «Mai du-te naibii, vrei să mă faci și pe mine milog?!», i-a servit replica.
Îi veneau toate la secundă. În Israel, ne-au servit foie gras la un restaurant renumit. Maestrul îl mănâncă, îl termină, îl ia și pe al meu, îl termină și pe al meu, apoi strigă la ospătar: ”Auzi, Gică, mai adu-i țăranului ăsta o porție că îi place mult!”, ”Domn profesor, nu mai vreau”, ”Taci din gură că te bat! Vezi ce înseamnă să fii țăran, nu cunoști ce-i bun!”. Eu încasam, îi plăcea să-mi zică orice”, s-a confesat Romică Țociu.