Comentariu de Sebastian Vizan
Cel mai bun film: „Green Book”
Deși e cel mai bun film dintre cele 8 nominalizate, nu știu câți cinefili s-ar fi așteptat ca „Green Book” chiar să plece acasă cu marele premiu. Asta pentru că e genul de producție cu priză la publicul larg, ceea ce criticii rareori apreciază, iar prețiozitatea „Romei” aproape că garanta succesul semiautobiografiei lui Alfonso Cuarón.
Regizat de Peter Farrelly, „Green Book” spune povestea unui pianist afro-american (Mahershala Ali) care pleacă în turneu prin sudul Statelor Unite alături de șoferul său italiano-american (Viggo Mortensen).
Fiind anul 1962, negrii nu sunt deloc bineveniți în acea regiune și trebuie să-și planifice călătoriile cu ajutorul unei așa-numite Cărți Verzi – un ghid turistic al restaurantelor și hotelurilor care acceptă clienți de culoare.
Parteneri de drum pentru multe săptămâni la rând, artistul și șoferul dezvoltă o strânsă prietenie, din care fiecare învață câte ceva și se dezvoltă în direcții pe care nu și le-ar fi închipuit.
Felicitări Academiei Americane de Film pentru că a premiat cel mai captivant, cel mai amuzant și cel mai înduioșător film al anului! „Green Book” are premiera în cinematografele românești vineri, 1 martie 2019.
Să continuăm cu celelalte premii decernate, să vedem dacă Academia a fost la fel de inspirată.
Cel mai bun regizor: Alfonso Cuarón
Ar fi fost culmea ca Alfonso Cuarón să rateze statueta asta, care – practic – îi era rezervată. „Roma” este o poveste adânc înrădăcinată în propria lui copilărie, deci mexicanul a ținut morțiș să controleze cât mai multe aspecte ale producției: regie, scenariu, imagine, montaj.
S-a asigurat că fiecare cadru e exact cum și-l imaginase și chiar i-a ieșit. Mai mult decât atât, a reușit performanța de a face un grup de non-actori să pară profesioniști experimentați.
Cel mai bun actor în rol principal: Rami Malek
O altă decizie îmbucurătoare pentru public! Rami Malek a strălucit pur și simplu în pielea lui Freddie Mercury, lăsându-ne impresia că solistul trupei Queen e încă viu și în formă maximă.
A acaparat scena în momentele muzicale epice, dar ne-a emoționat până la lacrimi și în culise, unde a exteriorizat perfect frustrarea și singurătatea unui geniu care nu-și găsește locul în lume.
Nu e o imitație perfectă a lui Freddie, dar îi rezumă esența într-un mod spectaculos.
Cea mai bună actriță în rol principal: Olivia Colman
Olivia Colman, care a jucat-o pe Regina Anne în dramedia istorică „The Favourite”, a fost numită cea mai bună actriță în rol principal. Da, a fost excelentă în postura unui lider instabil psihic și vlăguit fizic. Da, ne-a convins că-i excentrică și imprevizibilă, așa cum îi cerea scenariul să fie. Ar fi meritat Oscarul, dacă nu ar fi avut-o contracandidată pe Glenn Close, care a făcut o treabă demențială în „The Wife”.
Close ne-a amintit cât de complexă, profundă și subtilă poate fi arta actoriei, iar faptul că se afla deja la a șaptea nominalizare (fără niciun premiu câștigat) era un motiv în plus ca Academia să facă dreptate în ce o privește. Nu s-a întâmplat asta.
Cel mai bun actor în rol secundar: Mahershala Ali
Eficacitate maximă pentru Mahershala Ali: a câștigat al doilea Oscar la a doua nominalizare! Într-adevăr, merită.
În „Green Book” îl interpretează cu rafinament și melancolie pe pianistul Don Shirley, un om prea sofisticat pentru a fi acceptat de comunitatea afro-americană și imposibil de tolerat de către sudicii rasiști.
Ali sugerează din priviri frustrarea personajului, dar îl menține demn prin postura mândră și discursul calm.
Cea mai bună actriță în rol secundar: Regina King
Aflată la prima nominalizare din carieră, Regina King a luat Oscarul pentru rolul ei din „If Beale Street Could Talk”, unde o interpretează pe mama unei tinere gravide, provenită dintr-un mediu defavorizat.
A jucat decent, dar îi lipsesc dinamismul și determinarea cu care Emma Stone ne-a impresionat în „The Favourite”. Către ea trebuia să se îndrepte premiul.
Cel mai bun scenariu original: „Green Book”
Lumea se aștepta ca „The Favourite” să ia trofeul ăsta, dar mă bucur să spun că „Green Book” – un film superior din toate aspectele – i-a luat fața.
Prietenia improbabilă dintre artistul Don Shirley și șoferul Tony Lip e genul de poveste care-ți redă încrederea în umanitate, amintindu-ți în același timp cât de absurdă e discriminarea rasială.
Te întristează și te amuză în egală măsură, printr-un mix dozat surprinzător de bine.
Cel mai bun scenariu adaptat: „BlacKkKlansman”
Aventura reală a polițistului negru care s-a infiltrat în Ku Klux Klan e ceva de povestit nepoților, dar nu sunt convins că „BlacKkKlansman” a reușit s-o transpună atât de bine pe marele ecran.
Portretizarea extremiștilor rasiști ca pe niște pămpălăi e îmbucurătoare, dar spulberă orice urmă de tensiune, iar finalul renunță la orice urmă de subtilitate și te face să te simți ca un student în sala de curs, nu ca un spectator la cinema.
Cred că „The Ballad of Buster Scruggs” merita Oscarul pentru cel mai bun scenariu adaptat. Frații Coen ne-au menținut cu ochii lipiți de ecran prin intermediul a șase povești din Vestul Sălbatic, fără legătură între ele, dar care totuși se completează mai mult decât satisfăcător.
Cel mai bun film de animație: „Spider-Man: Into the Spider-Verse”
Da, asta chiar e cea mai bună animație a anului. Stilistic vorbind, „Spider-Man: Into the Spider-Verse” e cea mai fidelă adaptare pentru marele ecran a unei benzi desenate din câte am văzut vreodată.
Sub învelișul grafic „delicios” avem o poveste complexă, cu personaje de care te îndrăgostești pe loc și o atmosferă veselă care te face să te simți din nou copil. Ce-i poți cere mai mult unui astfel de film?
Cel mai bun film străin: „Roma”
Nu aveai nevoie de puteri psihice ca să anticipezi câștigătorul acestei categorii. Fiind singurul film străin nominalizat la „Best Picture”, era la mintea cocoșului că „Roma” e considerat cel mai bun film străin, în general. Simplul fapt că Academia ne-a irosit timpul cu „lupta” asta e o aberație.
Cea mai bună coloană sonoră: „Black Panther”
„Black Panther” a luat Oscarul pentru un fundal muzical generic, banal. Până și muzica din „Avengers: Infinity War” a fost mai antrenantă și mai memorabilă, dacă rămânem în sfera filmelor cu supereroi.
Dar, dacă ne raportăm la cele care chiar au fost nominalizate, coloana sonoră retro a lui „BlacKkKlansman” merita trofeul.
Cea mai bună melodie originală: „Shallow”
Nici nu mai avea rost ca Academia să nominalizeze alte piese – era clar de la bun început că va câștiga „Shallow„, interpretată de Lady Gaga și Bradley Cooper. Simțeam cu toții asta încă de când am auzit-o pentru prima oară în trailer-ul filmului „A Star si Born„.
Ce-i drept, e și cea mai populară dintre toate melodiile nominalizate, deci lumea a ajuns s-o fredoneze involuntar – inclusiv criticii, din câte se pare.
Cea mai bună editare sonoră: „Bohemian Rhapsody”
Bineînțeles, Oscarul pentru editare sonoră i-a revenit lui „Bohemian Rhapsody”. Îl merita fie și numai pentru remasterizarea incredibilă a hit-urilor Queen, care sună de parcă au fost înregistrate ieri-alaltăieri în studio. Statueta nu doar pentru asta a fost acordată, dar e un exemplu sugestiv.
Cel mai bun mixaj sonor: „Bohemian Rhapsody”
„Bohemian Rhapsody” a fuzionat trei voci (a lui Rami Malek, a lui Freddie Mercury și a unui canadian care-l imită genial pe Freddie) pentru a ne aduce în difuzoare concerte live nou-nouțe semnate de solistul trupei Queen.
O realizare uluitoare pe care nici nu o conștientizezi în timp ce urmărești filmul – tocmai în asta constă succesul departamentului tehnic. Oscarul era de la sine înțeles.
Cel mai bun design de producție: „Black Panther”
Pe bună dreptate, „Black Panther” a luat Oscarul pentru cel mai bun design de producție. Premiul se referă – în linii mari – la decor, la felul în care e proiectat platoul de filmare și la rolul pe care îl joacă fundalul în stabilirea atmosferei.
În felul ăsta, filmul cu supereroi al lui Ryan Coogler reușește să dea naștere unei lumi fascinante și (aproape) credibile.
Cea mai bună imagine: „Roma”
Nicio surpriză aici. „Roma”, parcă o colecție de tablouri dintr-un muzeu de artă, a fost răsplătit cu un Oscar pentru singurul capitol la care excelează cu adevărat: o cinematografie excepțională, poetică.
Cel mai bun machiaj: „Vice”
Nu exista competiție aici. Transformarea fizică spectaculoasă a lui Christian Bale în fostul vicepreședinte american Dick Cheney și a lui Sam Rockwell în fostul președinte George W. Bush au anunțat încă din trailer că „Vice” va fi marele favorit al galei în categoria asta. Și niciun alt film din 2018 nu a reușit să-l egaleze în acest aspect.
Cele mai bune costume: „Black Panther”
Extravaganța costumelor tradiționale wakandiene i-au asigurat lui „Black Panther” un Oscar meritat, deși poate că mulți și-ar fi dorit să vadă premiul în curtea lui „The Favourite”. Ambele au avut recuzită genială, dar costumele din „Black Panther” au avantajul de a sări în ochi, în timp ce hainele pompoase din „The Favourite” se confundă cu peisajul general.
Cel mai bun montaj: „Bohemian Rhapsody”
„Bohemian Rhapsody” a luat Oscarul pentru editare video, deși „Vice” s-a remarcat mai mult la capitolul ăsta. Montajul filmului politic e atât de jucăuș, atât de neașteptat, încât aproape că devine un personaj cu acte-n regulă. Mă întreb dacă „specialiștii” Academiei chiar au văzut „Vice”.
Cele mai bune efecte speciale: „First Man”
Academiei i s-a părut că cele mai bune efecte vizuale în 2018 le-a avut „First Man”, singurul film la care nu prea s-a aplaudat în timp ce se citeau nominalizările.
E adevărat că scenele cu Neil Armstrong pășind pe Lună sunt incredibile, dar efectul copleșitor e dat mai degrabă de sunet și de jocul de cameră decât de efectele speciale.
Iar zborul navei Apollo 11 prin spațiu a fost reprodus grozav, dar nu într-un mod care să se diferențieze stilistic prea mult de alte filme asemănătoare. În plus, „First Man” pur și simplu nu mizează prea mult pe efecte speciale – majoritatea timpului ne-o petrecem urmărindu-l pe Armstrong luptându-se cu depresia, pe Pământ.
„Avengers: Infinity War” și „Ready Player One” au avut rezultate mult mai impresionante la acest capitol și chiar ne-au făcut să exclamăm: „Nu știam că tehnologia e așa avansată încât să se poată face asta pe calculator!”.
Oscarul pentru efecte speciale ar fi trebuit acordat oricăruia dintre aceste două blockbustere.
Cel mai bun film documentar: „Free Solo”
Oscarul din această categorie i-a revenit producției „Free Solo”, un documentar despre primul om care a escaladat versantul stâncii El Capitan din Parcul Național Yosemite, fără corzi sau hamuri.
Discursul câștigătorilor a început cu mulțumiri adresate celor de la National Geographic pentru că au inclus în proiect femei și minorități rasiale.
Chipurile, diversitatea a condus la realizarea unui film mai bun. De ce? E vreo legătură directă între rasă și talent sau între gen și competență? Nu. Puteau să le mulțumească pur și simplu pentru că au angajat profesioniști adevărați, indiferent că sunt bărbați albi sau extratereștri asexuați.
Cel mai bun scurtmetraj documentar: „Period. End of Sentence”
Statueta de aur i-a revenit tulburătorului minidocumentar „Period. End of Sentence”, care tratează problemele cu care se confruntă indiencele din mediul rural odată ce devin domnișoare.
Lipsa de acces la absorbante le forțează pe multe să abandoneze școala și conduce la probleme de sănătate. O situație greu de imaginat în secolul XXI. „Nu-mi vine să cred că un film despre menstruație a câștigat un Oscar!”, a strigat în microfon una dintre realizatoarele documentarului.
Cel mai bun scurtmetraj de animație: „Bao”
Academia a luat decizia corectă oferind Oscarul lui „Bao”, un desen superdrăgălaș – dar, în același timp, deprimant – despre dificultatea unei mame de a accepta plecarea copilului său din cămin. Este așa-numitul Sindrom al Cuibului Gol. Totuși, femeia primește șansa de a fi mamă din nou, într-un mod inedit. Merită văzut!
Citește și:
VIDEO | Moment de tandrețe între Lady Gaga și Bradley Cooper la Gala Premiilor Oscar 2019