ComenteazăFilmul Colectiv, care rulează în cinematografele din Franța din 15 februarie, a atras imediat curiozitatea publicațiilor generaliste și culturale. Cu titlul „LAffaire collective”, documentarul românesc are ceva profetic, spune cotidianul Courrier International.
„Filmul privește înapoi către o tragedie teribilă, incendiul din clubul Colectiv, care a ucis 65 de oameni și a dărâmat un guvern. Europa a reacționat rapid și a avut grijă de câteva dintre victimele arse grav, dar din păcate, nu toți au supraviețuit”, descriu jurnaliștii francezi. Ei vorbesc despre cazurile pacienților cu răni care nu ar fi trebuit să le pună viața în pericol și care totuși au murit în spitalele românești, „o realitate lipsită de măgulire pentru sistemul de sănătate românesc și pe care autoritățile au încercat să o ascundă de public”.
Prestigiosul cotidian francez Le Monde consideră că acest film este un avertisment și pentru democrațiile occidentale, întrucât vorbește despre ceea ce se poate întâmpla când oamenii tac și când tace și rațiunea în același timp.
Criticul de film Mathieu Macheret descrie documentarul lui Alexander Nanau, care pornește de la tragedia care a avut loc la București în 2015, ca fiind o „investigație profundă și o dramă criminală shakespeariană demnă de un thriller”.
Totul începe ca un film de groază, scrie Macharet, cu cadavre, anchete, suspecții, apelurile anonime, informatori, intimidări și, peste tot, mănușa de catifea a delapidării obscure. „Cu precizarea faptului că aceasta nu este o ficțiune, ci un documentar în care realitatea se învârtește, te amețește și se dezvăluie, scenă după scenă, de fiecare dată mai incredibilă.”
„The Collective Affair” este mai puțin despre sinistrul în sine, continuă autorul, și mai mult despre decesele suspecte investigate de jurnalistul Cătălin Tolontan și echipa sa, a cărui palpitantă muncă constituie materialul narativ al filmului. Prima surpriză, remarcă criticul de film în Le Monde, este faptul că acești jurnaliști încăpățânați lucrează la un ziar sportiv, Gazeta Sporturilor.
„Un titlu bun pentru a se bucura de orice independență, fapt ce spune multe despre starea presei scrise din România,” remarcă Mathieu Macheret. Într-un stil direct, ferm atașat de fapte, susține el, filmul conferă totuși imaginii un rol important: nu estetic, întregul mergând atât de departe, încât își asumă o anumită oboseală vizuală, cât cea a revelatorului și a dovezii.
„Într-un pasaj izbitor, o sursă medicală oferă echipei lui Tolontan probe video copleșitoare cu imagini filmate în spital cu pacienți pe care proliferează paraziții. Aceasta este imaginea-cheie a filmului: o metaforă a putregaiului care se răspândește în toată țara”, conchide într-o notă dură specialistul francez recenzia documentarului românesc Colectiv.
”A fost nevoie de o tragedie pentru ca România să realizeze corupția la scară largă din sistemul de sănătate”, scrie și publicația de critică de film Le Bleu du Miroir.
Autorii articolului comprimă povestea filmului la mărturia unui medic, o echipă de jurnaliști de investigație condusă de Cătălin Tolontan, redactorul șef de la Gazeta Sporturilor, care începe să publice primele dezvăluiri șocante, la Alexander Nanau, care și-a luat camera pentru a urmări anchetele conduse de un ziar sportiv (!) și la primii pași ai unui ministru al sănătății din societatea civilă care încearcă să scuture sistemul.
Ei spun că regizorul a reușit să ofere un film documentar excepțional, capturând pulsul unei societăți care vibrează între frică și speranță. Și concluzionează: „Un mare film politic, LAffaire collective respiră și dezvăluie un sistem fraudulos într-o țară afectată de instituții iresponsabile și criminale. Fără angelism, filmul arată, de asemenea, că rezistența capabilă să scoată România din această mlaștină există. Dar va fi nevoie de mult curaj pentru ei …”
Sub semnătura lui Marine Leduc, publicația săptămânală de cultură și TV Telerama titrează „LAffaire collective, scandalul terifiant care a zguduit România”.
Documentarul nominalizat de două ori la Oscar și cu alte zece premii internaționale primite este descris de Marine Leduc ca o „odă investigațiilor jurnalistice, care, prin dezvăluirile publicate, arată că realitatea depășește ficțiunea”.
Sub titlul „LAffaire collective, autopsia unei derive”, Celine Rouden, de la La Croix este și mai directă.
„Acest documentar excepțional este o mărturie înfricoșătoare a unuia dintre cele mai mari scandaluri dintr-un sistem medical din ultimii ani. Gâfâind ca un thriller, filmul ne cufundă în inima unei echipe de jurnaliști care pune sub semnul întrebării în mod deschis eșecurile sistemului de sănătate din România și motivele care au dus la un astfel de masacru”, susține Celine Rouden, care remarcă faptul că Alexander Nanau și-a construit povestea urmărind munca unei echipe de jurnaliști.
„Spectatorul este martor în direct la dezvăluirile făcute jurnaliștilor de sursele medicale și care merg pe urmele unor dezinfectanți contrafăcuți furnizați în peste 350 de spitale”, susține ediția La Croix, care pomenește de filaje, fotografii, verificare încrucișată a informațiilor, analize într-un laborator chimic independent.
Jurnaliștii urmăresc treptat lanțul corupției care afectează sistemul public de sănătate, provocându-i pe politicieni, care ajung să se încurce în propriile lor minciuni.
Cotidianul francez La Croix:
Filmul, scrie autoarea, este „construit ca un thriller, ne face să trăim oră cu oră progresul investigațiilor lor cu micile sale victorii, dar și contraatacurile și îndoielile jurnaliștilor când lipsesc dovezile, impactul acestei aventuri asupra vieții lor personale și incredibile care duc la dezvăluirea celui mai mare scandal de sănătate pe care l-a cunoscut o țară europeană în ultimii ani și la prăbușirea sistemului de sănătate publică din România.”
Celine Rouden susține în final că LAffaire collective este „un film uluitor, o mărturie izbitoare a abuzurilor din anumite țări democratice și puterea presei atunci când își joacă cu obstinație rolul de contra-putere”.