Hollywoodul intră cu toate tancurile în era TikTok. Premii pentru trendul politic și interese financiare

Mă uit cu religiozitate și inocență la Oscaruri an de an. Copil fiind, înainte de 1990, am convins o vânzătoare de la o librărie din Sibiu să-mi vândă pe sub mână cartea Adinei Darian, „Mirajul statuetei de aur”, pe care am făcut-o ferfeniță. 

Deși am ajuns să scriu despre filme, nu reușesc să accept un adevăr extrem de simplu, pe care mi-l spun anual după ce se termină gala: la Oscaruri nu mai e ca în sport, unde cel mai bun câștigă. 

Publicul TikTok a devenit grosul publicului de cinema

Nu mai e, așadar, ca în anii despre care scria Adina Darian. Oscarurile se dau acum după trenduri și interese financiare. De ce a câștigat un film ca „Everything Everywhere All at Once” cele mai multe premii în acest an și la cele mai importante categorii? Deoarece Hollywoodul consideră că a terminat de integrat femeile și minoritatea de culoare, și a trecut la imigranții asiatici încorporați într-un film pe care virtuozitatea de videoclip îl face ideal pentru publicul TikTok (grosul publicului de cinema). Dar femeile? Filmele regizate de ele nu au prins nici o nominalizare. Brusc, nu mai sunt la modă. 

Iar într-o perioadă postpandemie, când e esențial să faci profit, majoritatea membrilor Academiei Americane de Film, a căror medie de vârstă nu e niciun caz de 20 de ani, a considerat că un astfel de film merită toate încurajările. 

Recomandări

PNL și PSD se spală pe mâini de vila lui Iohannis. Festivalul ipocriziei a venit după cel al slugărniciei

Iar încurajările au dat pe dinafară azi-noapte. Într-o lume ideală, acest film nu ar fi fost distins decât poate pentru montaj, dar nu trăim într-o lume ideală.

Premierea lui „Everything Everywhere All at Once” (de Daniel Kwan și Daniel Scheinert) la șapte categorii (Cel mai bun film, Regizor, Scenariu original, Actriță rol principal, Actriță rol secundar, Actor rol secundar și Montaj) developează nu impactul unui film cu o viziune regizorală unică susținută de toate compartimentele artistice, ci intuiția/credința votanților că aceasta e direcția pe care merge sau trebuie să meargă de acum cinemaul. 

Spielberg – șapte nominalizări, niciun premiu

Cinemaul nu mai înseamnă poveste și emoție, ci virtuozitate, manualitate formată în publicitate și videoclipuri, și livrată în produse pentru cei cu o durată de atenție limitată. 

Un film ca „The Fabelmans”, al lui Spielberg (șapte nominalizări, niciun premiu) adoarme un spectator tânăr. I se pare lent și plicticos.

Marele succes al lui „Everything Everywhere All at Once”, care nu s-a aflat în topurile celor mai bune 10 sau 20 de filme din 2022 ale marilor publicații americane („Variety”, „New York Times”, „Film Comment”), deși IndieWire l-a plasat pe locul 3, cântă și prohodul criticii profesioniste de film, care a ajuns să fie depășită azi ca importanță și cuprindere de bloggeri. Verdictul unui blogger sau influencer are mai multă greutate decât cel al unui profesionist. 

Recomandări

Procurorii cer pedeapsa maximă pentru Mario Iorgulescu în dosarul în care este acuzat de ucidere din culpă. Când vor lua judecătorii decizia finală

Momentul în care Daniel Kwan s-a autoelogiat drept geniu

Unul dintre cei doi regizori euforizați azi-noapte, Daniel Kwan, a spus când a primit statueta pentru regie un lucru uimitor: că un geniu nu apare singur, ci are în spate o ascendență și un context. S-a autocaracterizat drept geniu.

E adevărat că cinemaul, ca artă populară, dă tuturor celor care lucrează la un film sentimentul că sunt niște genii (pe un platou de filmare până și electricienii sunt pătrunși de propria importanță), dar Hollywoodul a ajuns să niveleze valorile, astfel încât oricine să se poată considera în gura mare un geniu. 

Godard, Fellini sau Spielberg n-ar fi avut obraz să spună despre ei pe o scenă și după 20 de filme că sunt niște genii. 

Chiar dacă s-ar fi considerat așa, ar fi știut că un geniu nu apare în niciun caz pentru că are în spate o colectivitate (de imigranți sau nu). Geniile sunt accidente. 

Super profesioniștii, da, ei sunt produsul unei „piețe a ideilor”, a competiției în meseria respectivă și, în sens mai larg, într-o cultură profesională. Dar geniile?

Dar Kwan (cineast școlit în videoclipuri, aflat la al doilea lungmetraj) are dreptate când recunoaște importanța contextului în ceea ce-l privește pe el și creația lui. 

Recomandări

Pensionarii din Ucraina, nevoiți să se întoarcă la lucru din cauza lipsei forței de muncă | VIDEO

„Everything Everywhere All at Once” a apărut exact la timp, așa cum la timp a apărut „Nomadland” (de Cloé Zhao), marele câștigător din 2021, în plină pandemie, când omenirea își pierduse busola. 

„Everything Everywhere All at Once” a picat la fix când după pandemie sălile s-au redeschis și când bancherii de la Hollywood au considerat că e nevoie de un suflu nou care să acopere pierderile. 

Ce trist ca un cineast ca Spielberg să fie ignorat pentru că cinemaul lui nu mai e considerat bancabil. 

Tom Cruise n-a venit la gală

„The Fabelmans” și „Top Gun: Maverick” erau singurele filme dintre cele nominalizate la Cel mai bun film care aparțineau cinemaului american clasic, făcut cu emoție, cu povești, cu piloți adevărați care își riscă viața pentru un rol. 

Nu spun că Tom Cruise merita să fie nominalizat la Cel mai bun actor (presupun că de supărare n-a venit la gală), dar ce face el ține de preistoria cinemaului, de pe când Howard Hughes își risca propria viață (și-a fracturat craniul) și a piloților (trei piloți și un mecanic au murit) ca să facă „Hell‘s Angels” (1930). Acea epocă nu se mai întoarce, oricât s-ar da Cruise peste cap.

„Sunt într-un metaverse!”

Până și Brendan Fraser, care aproape a făcut o criză de emoția de a fi câștigat la rol principal masculin, părea din altă lume. Era dat ca favorit de casele de pariuri, iar rolul din „The Whale” a fost o revenire nesperată în prima linie, dar până și el a exclamat: „Sunt într-un metaverse!”

Asta s-a întâmplat cu toată lumea. 

Cinemaul american a devenit o realitate virtuală a cărei emoție primară a fost deturnată de ideologii și interese financiare. 

E adevărat că el și-a păstrat, prin definiție, mirajul. Încă ne oferă, ca nicio artă, accesul la lumi cu totul noi. Iar fascinația lui încă lucrează, dovadă că stăm precum cucuvelele să ne uităm la Oscaruri. Numai că lumile pe care le anunță sunt aliniate la una singură: minunata lume nouă, conformă și tehnologizată.  

Urmărește-ne pe Google News