Comentează„Ares îl cunoștea pe fratele meu drept stăpân. Odată a stat și l-a așteptat în fața casei până la 4-5 dimineața. Când a plecat fratele meu de acasă, nu mai mânca, a mâncat doar din mână. Atunci am simțit că ne-am apropiat și noi puțin. Cred că lupii au o față mai umană, când vorbești cu ei parcă ai vorbi cu un om”, povestește Randi.
Artistul își amintește și cât de mult a suferit în momentul în care s-a pierdut unul dintre patrupedele de care era atașat în copilărie: „Când eram mic am avut un brac german, era al lui tata. Era campion la câteva sute de metri. Era un câine foarte isteț. Doar că era foarte pacifist și s-a lăsat furat din curtea nașului meu. Nu l-am mai văzut de atunci”.
Citește și