ComenteazăLibertatea: Te-ai întors în modă de ceva ani după o pauză de doi ani, dar acum, laurii îi culeg alţi desig-neri, care au devenit cunoscuţi şi peste hotare…
Răzvan Ciobanu: Nu aş vorbi de-spre o “întoarcere” în modă, pauza menţionată a fost doar pentru România. Am avut doi ani în care nu am locuit în ţară. Am colaborat în perioada aceea cu branduri mari: Lowe, Armand Basi, Westwood şi o divizie Zara. Mă bucură faptul că sunt designeri români care au vizibilitate internaţională, pentru mine acest fapt nu a fost niciodată o nevoie. Nici măcar o intenţie. Şi sunt convins că, în viitor, dacă s-ar publica o istorie a modei româneşti, aş constitui un capitol important.
Cât de diferit este ce creezi acum faţă de ce ai creat înainte?
Fac rochii de seară cu aceeaşi plăcere şi dăruire pentru clienţii mei de atelier, însă promovez colecţia pe care doresc să o văd purtată de cât mai multe femei. Dacă în trecut nu aş fi făcut haine “basic”, acum îmi doresc ca femeile să înţeleagă de ce este important să aibă în dressing haine de calitate, dar uşor de purtat şi de combinat cu alte piese, de la alte branduri. Tocmai de aceea, în acest sezon, colecţia conţine 80% piele. Sunt piese pe care le poţi păstra şi purta multe sezoane la rând. Mă gândesc că investiţia într-o jachetă din piele, un trenci din piele sau o pereche de pantaloni din piele… trebuie să fie cumva perenă.
Câştigi la fel de bine ca înainte?
Sunt unul dintre puţinii designeri care se susţin integral din modă şi proiecte de design interior. Emisiunea am acceptat-o pentru că este în domeniul meu şi pentru că mi-am dorit să fac parte dintr-un proiect educativ pe parte de estetică a hainelor.
Hainele și pantofii au rămas slăbiciunea mea, spune Răzvan. În special pantofii, am puncta noi, fiindcă iată cum arată dressingul designerului când își alege ținuta pentru emisiune!
Vei continua în TV?
Nu mi-am dorit niciodată o carieră în televiziune. “Bravo, ai stil!”, cum spuneam, e singurul format care mi s-a părut potrivit mie. Altfel, televiziunea este un domeniu total nou şi necunoscut mie.
S-a schimbat mult stilul tău de viaţă, în ultimii ani?
Nu am avut niciodată un stil de viaţă extravagant… sau exagerat. Trăiesc la fel ca în 2007, de exemplu. Hainele şi pantofii au rămas slăbiciunea mea, dar atunci când porţi lucrurile frumos şi cu respect de la an la an, nu mai eşti nevoit să faci investiţii majore în dressing. Pentru că deja ai piesele esenţiale. Exact ce doresc să fac şi eu pentru clienţii mei: să le ofer piese esenţiale, pentru ca, în timp, să fie nevoiţi să cumpere mai puţin şi să combine mai bine ceea ce au deja.
Ţi-ai recunoscut deschis orientarea gay şi ştim că ai un iubit de ceva vreme. Când şi cum v-aţi cunoscut?
Acestea sunt lucruri personale şi prefer să rămână aşa… Totul s-a petrecut firesc, nu avem vreo poveste spectaculoasă.
Cum priveşti controversa creată pe tema căsătoriilor între persoanele de acelaşi sex? Tu ţi-ai dori o oficializare a relaţiei tale, dacă s-ar putea?
Eu cred că parteneriatul civil ar fi o formă corectă şi coerentă de convieţuire şi de protejare personală a unui cuplu.
Te ştim la regim, dar ai postat pe Facebook o poză cu un mic dejun… destul de copios.
Am avut pauză de la dietă două săptămâni. Acum am reintrat în program. Este important de ştiut: toţi foştii obezi care slăbesc cu dietă vor fi nevoiţi să ţină dietă toată viaţa. Nu există altă soluţie. Deci, da, sunt tot la dietă, doar că rar îmi permit şi escapade culinare.
Lili, o pisicuță fără blană, e copilul adorat al lui Răzvan. Spune că a căutat câțiva ani până a găsit-o, iar după ce-a luat-o acasă, a îngrijit-o ca pe un bebeluș
Tot pe Facebook am descoperit şi iubirile tale feminine, Lili şi Matilda. Cum au apărut ele în viaţa ta?
Lili este un “copil” foarte dorit de mine. Am căutat-o foarte mulţi ani. Toţi prietenii mei ştiu că îmi doream o pisică Sphinx de culoare albastră şi foarte mică. De regulă, crescătorii de Sphinx nu le dau mai devreme de 4-5 luni, ceea ce pentru mine era de neacceptat. Aşa că am insistat până am găsit ceea ce-mi doream. Pe Lili am luat-o când avea doar 7 săptămâni. Sigur că a trebuit să fiu mult mai atent cu ea şi, practic, m-a solicitat cam cât m-ar solicita un copil – să fiu atent să mănânce cât trebuie, când trebuie, baie o dată la 3 zile etc. Matilda este la mine acasă de când avea două zile, fusese abandonată de mama ei. Nu am putut să o las să moară. Încă locuiesc separat, Lili şi Matilda, în aceeaşi casă, dar vor face pace. Cândva…