Libertatea: Când și cum a-nceput pasiunea pentru bucătărie? Trebuie să fi existat un declic, ceva…

Răzvan Exarhu: A început prin copilărie, când eram foarte cuminte și nu refuzam niciodată ce mi se oferea la masă. Apoi, prin studenție am început să gătesc, pentru că nu se poate trăi doar cu iaurt și covrigi. Cu timpul, am început să stau tot mai mult în bucătărie, până când mi-am dat seama că pot purta conversații suspect de lungi despre rețete sau despre gusturi. Nu am plănuit însă nimic legat de o carieră în bucătărie, așa că încă sunt plăcut surprins de această întorsătură a destinului.

Mulți chefi au povestit că, pe vremea când erau învățăcei, au fost puși să curețe tone de cartofi sau de ceapă. Tu ai trecut prin asta?

Eu am început să gătesc direct. Nu știu dacă un an de curățat cartofi te pregătește neapărat pentru a deveni un rockstar al tigăilor. E o practică de modă veche, necesară însă. Cred că lumea se mișcă mult prea repede acum și interesul este să ai cât mai repede oameni bine instruiți în bucătărie. Așadar, învățătura și disciplina sunt cap de listă, nu cartofii și ceapa.

Ce amintiri (ne)plăcute ai din perioada aceea?

Nu am amintiri neplăcute din bucătărie, dar știu cât de obositoare și stresantă este această meserie. Știu că din sala de mese nu se prea vede așa, dar e foarte dur să gătești într-un restaurant. Poți face kilometri mișcându-te de colo colo, în căldură, stres, viteză și presiunea de a livra exact același lucru zi de zi. Dar, dacă îți place, găsești energia să o iei de la capăt a doua zi, deși te doare tot corpul de oboseală.

Recomandări

Via Transilvanica, descrisă de călătorii care au străbătut integral traseul de 1.400 de kilometri: „Vei afla poate că ești mai puternic decât credeai”

În ce colțuri din lume ai descoperit mâncăruri care te-au fascinat? Și în ce țară te-ai muta, dacă ai judeca strict după mâncărurile locului?

Cum spuneam, nu fac nazuri și sunt foarte curios. Îmi place să descopăr gusturi noi, așa că nici nu am preferințe stabile. Dar există dragostea mea neîntreruptă pentru bucătăria franceză și o fascinație mai recentă pentru bucătăria peruviană. Dacă ar fi să aleg un loc să mă stabilesc, ar trebui să aibă și niște mare prin preajmă, deci ar putea fi undeva prin Franța. Mai în sud, așa.

Au devenit călătoriile tale vacanțe culinare după ce ai început să aprofundezi acest domeniu?
Îmi fac liste cu locuri interesante din punct de vedere culinar. Merg la piață, dacă pot, încerc să înțeleg cum trăiesc și ce mănâncă oamenii locului. Dar oricum îmi place să mănânc, așa că nu cred că s-a schimbat ceva.

E greu să nu sari din schemă cu kilogramele când ești bucătar? Mulți chefi se plâng de asta.

Există vorba aia franțuzească: o secundă pe limbă, o viață pe șolduri. Eu am simțit primejdia și am tot făcut schimbări în felul în care mănânc. Am fost și vegetarian, și raw-vegan, ajunsesem să gust și să scuip, ca la degustările de vin. Dar nici nu prea pot să mănânc atunci când gătesc. Trebuie să guști cu măsură, pentru că e destul de periculos să schimbi toate hainele. În momente de restriște în talie, renunț la făinoase și la vin, iar dulce nu mănânc oricum. Dă rezultate, dar și multă melancolie. Cum o dai, nu e bine. Ezit mereu între slab și trist sau plinuț și vesel.

Recomandări

Industria auto, noua fabrică de șomeri a Europei. „Mai mulți producători se luptă pentru o plăcintă mai mică”

Ai devenit mai chipeș în ochii femeilor de când ești cunoscut ca chef?

Așa m-am născut! Glumesc… Consider foarte seducătoare o mâncare bună. După cum cred că e un gest foarte romantic să gătești pentru o femeie, să o încânți. Așa că eu prefer să numesc acest efect “responsabilitate crescută”.

Care-i rețeta ta preferată?

Eu ador diminețile leneșe și micul dejun târziu. Îmi place să fac așa: prăjesc în unt o felie de pâine. O scot pe farfurie și o acopăr generos cu brânză Gruyere rasă. Apoi, sparg două ouă și pun deoparte un gălbenuș, le bat cu un pic de lapte și fac o omletă mai cremoasă. O țin mai adunată, de dimensiunea feliei de pâine. Când începe să se coaguleze, fac un căuș în mijloc și pun gălbenușul rămas. O mai las un minut pe foc mic și o scot direct pe felia de pâine. În general, ar merge un spumant rece lângă asta.

Răzvan Fodor a slăbit rapid 7kg… mâncând

În timp ce mulți fug de bucătărie de teamă să nu dea iama în oalele cu bunătăți, Răzvan Fodor, prezentatorul emisiunii culinare „MasterChef” a descoperit o dietă minune. Aflat la cel de-al șaptelea sezon MasterChef, Răzvan Fodor se poate lăuda că a învățat cum să slăbească deși zilnic este înconjurat de multă mâncare, de preparate care mai de care mai ofertante.

Recomandări

Profilerul Dorin Dumitran, despre cele 4 femei ucise în Vaslui, după ce au fost luate cu maşina la autostop: „Sunt trei criminali neprinşi, nu unul”

„Cine vrea să slăbească trebuie să mănânce bucăți mici, de multe ori pe zi. Așa am făcut mereu, doar gustam, câte o furculiță de acolo, câte una de dincolo și aveam în jur de vreo 30 de furculițe pe zi, adică în vreo 17 ore de filmare, așa că în două luni de muncă am slăbit vreo șapte kilograme. Asta este secretul. Pentru o dietă echilibrată trebuie să mănânci de 20 de ori pe zi, dar o înghițitură”, ne-a declarat Răzvan Fodor.

EXCLUSIV/ Răzvan Exarhu, despre greutățile vieții de chef: «Ezit între slab și trist sau plinuț și vesel»

Răzvan Fodor a slăbit rapid 7kg… mâncând

Știri mondene

Știri România