„Fără doar și poate a meritat experiența, deși a fost extrem de greu. Faceți-vă un film și imaginați-vă că în fiecare seară trebuie să te rogi de cineva să te lase să dormi la el în casă/ pe podea/ în garaj/ beci/ curte.
După ce ai reușit asta, trebuie să treci peste rușine, și să ceri și de mâncare, iar ea poate fi orice: o mână de orez, un fruct sau, dacă ai noroc, prinzi și o bucată de proteină în farfurie. Iar în tot timpul asta, tu nu știi nimic de familia ta! Crede-mă, că după 2-3 săptămâni te întrebi ce cauți acolo!”, a povestit Răzvan în numărul de aprilie al revistei VIVA!.
Rememorând momentele grele prin care a trecut în Filipine și Taiwan, artistul recunoaște că nu de puține ori a avut lacrimi în ochi pe parcursul perioadei petrecute în Asia.
„Cel mai greu mi-a fost să trec peste jenă și să trăiesc într-o continuă „cerșeală’: să mă ia cineva cu mășină, să mă primească în casă, să îmi dea să mănânc și să știu clar că nu am altă opțiune.
Dar felul în care oamenii primeau rugămințile noastre era uimitor. Au fost oameni care ne-au refuzat prima dată, și după un moment de gândire, au alergat după noi să ne ofere ce le-am cerut.
La un moment dat, ne-a primit în casă un om care tocmai devenise bunic și ne-a prezentat nepoata născută de doar câteva ore. Altădată, un soț care alerga să îi ducă nevestei însărcinate o injecție de care avea mare nevoie, a făcut cale-ntoarsă pentru noi.
Alții ne-au primit în casă și, deși ei de abia aveau ce mânca, au pus tot ce au găsit pe masă, ca să ne putem sătura noi. Sunt atâtea lucruri care m-au marcat, nu aveți suficient loc să le înșir aici. Bunătatea oamenilor este atât de mare încât e imposibil să nu ți se umezească ochii”, a mai mărturisit Răzvan pentru sursa citată.