Tudor Giurgiu a acordat un interviu, în exclusivitate, ziarului Libertatea:
Reporter Libertatea:”Despre oameni şi melci” s-a lansat recent în cinematografe. De ce l-aţi intitulat aşa?
Tudor Giurgiu: Pentru că n-am găsit un titlu mai bun :). În film vedem mulţi oameni aflaţi în faţa unor decizii importante pentru viaţa lor, pentru familii, iar melcii sunt un fel de „cârlig”, de apariţii simpatice provocate de faptul că, la noi în film, uzina ARO urma să fie cumpărată de investitori francezi care voiau să o transforme într-o fabrică de conserve de melci.
Din câte ştiu, subiectul filmului se bazează pe un caz real…
Da, totul a pornit de la o ştire de ziar, un mic fapt divers publicat undeva în anul 2002. De-aici, scenaristul filmului, Ionuţ Teianu, s-a gândit să scrie o poveste pornind de la întrebarea „ce-ar fi dacă o mie de muncitori chiar s-ar duce la Bucureşti ca să-şi doneze spermă pentru a salva uzina ARO?” Practic, şi-a imaginat cum ar fi fost să fie dacă această idee nebună a unui sindicalist de la ARO, chiar ar fi fost încununată de succes.
Ideea donării de spermă pentru salvarea Uzinei ARO a venit în anul 2002. Totuşi, dvs. aţi transpus povestea în film în anul 1992. De ce?
Anul 1992 mi s-a părut mai potrivit. Oamenii erau mai naivi, mai romantici şi mult mai idealişti. Tot filmul vorbeşte despre naivitate şi convingerea românilor că le va fi, totuşi, mai bine fie mâine, fie peste o lună sau la anul. În 1992 a venit şi Michael Jackson în turneu în ţară, eveniment de dimensiuni apocaliptice pentru ţărişoara noastră dragă şi mi s-a părut simpatic să alătur turneul lui Michael aventurilor donatorilor de spermă de la ARO.
Cât au durat filmările şi unde au avut loc acestea?
Am filmat cam o lună, prin Bucureşti, Târgovişte, Călăraşi şi Ploieşti.
În privinţa actorilor pe care i-aţi ales să joace în această producţie, aţi realizat un casting sau v-aţi gândit la ei pur şi simplu?
Recunosc că imediat după ce am terminat lucrul la scenariu, numele lui Andi Vasluianu şi Dorel Vişan îmi veneau foarte des în cap. Oricâţi actori am văzut pentru rolurile astea, tot la ei m-am întors. Am făcut probe pentru majoritatea rolurilor şi alegerile au fost foarte grele, avem foarte mulţi actori buni. Mă bucur că am putut lucra alături de Monica Bârlădeanu, pe care o consider revelaţia filmului, e foarte bună şi naturală în rolul secretarei directorului de la ARO, interpretat de Dorel Vişan.
La cât s-au ridicat costurile proiectului?
Aproximativ 850.000 euro.