Anunțul a fost făcut pe pagina sa de Facebook. Remus Cernea a spus că Ioana Stăniloiu, cea care i-a fost alături timp de trei ani, l-a fascinat.
„Trei lucruri sunt probabil imposibil de cuprins până la capăt de mintea omenească: abisul neantului, vastitatea universului şi nemărginirea unei iubiri în care eşti angajat cu întreaga ta fiinţă. Asta pentru că sentimentele devin parte a fiecărei celule a trupului tău şi a fiecărui gând al minţii tale. Or, emoţiile de o asemenea profunzime nu îşi pot găsi lor însele limitele, pentru că ele îţi umplu conştiinţa cu totul. De aceea, cuprinderea conceptuală pe care poeţii i-au conferit-o iubirii atunci când şi-au distilat sentimentele în versuri a fost, adesea, cea a eternităţii. Despre iubire nemuritoare s-a vorbit în numeroase opere literare pentru că deşi ea este, evident, limitată cel mult la perioada existenţei biologice a unei persoane, totuşi, în mod subiectiv, acel om găzduieşte în mintea sa un ocean de sentimente care cuprinde totul în jur. Nu îl poate concepe ca aneantizându-se cândva, nici măcar odată cu dispariţia sa. Astfel că, atunci când iubeşti cu întreaga ta fiinţă, sentimentele tale ating nu doar persoana iubită, ci şi fiecare obiect spre care îţi îndrepţi privirea. Totul capătă o strălucire în plus, totul este mişcat de o adiere blândă, totul are un sens mai adânc atunci când iubirea este împlinită.
Dar nu trăim în „cea mai bună dintre lumile posibile” aşa cum spera Leibniz. Pentru că în acea lume nu ne-am fi despărţit niciodată! Iar universul de emoţii care ne umplea cerul de stele nu şi-ar fi frânt forţele care îi dădeau cândva deopotrivă delicateţe şi măreţie, pentru a se prăbuşi apoi peste noi ca o ploaie tăioasă de cioburi negre.
Da, deşi începuse sub foarte frumoase auspicii, după aproape 3 ani împreună, relaţia noastră s-a încheiat. Mai întâi a fost o separare de ordin locativ, în urmă cu aproximativ 2 luni, apoi a venit acum câteva săptămâni despărţirea propriu-zisă, după ce încercările de a ne reface relaţia au eşuat. Fiind amândoi persoane publice, este firesc să facem public acest final. Dar nu voi dori să comentez asupra subiectului mai mult decât ceea ce prezint în acest mesaj. Sper ca discreţia pe care mi-o doresc asupra temei să fie respectată. Încheierea unei relaţii importante este resimţită (studiile atestă acest lucru) cu intensitatea unei perioade de doliu.
Ioana este un om care m-a fascinat. Îi doresc să îşi împlinească aspiraţiile şi sper să aibă succes în tot ceea ce va dori să facă.
Responsabilitatea acestui sfârşit este, desigur, a amândurora, însă nu am putut să nu remarc influenţa unor apropiaţi în care cândva am avut încredere dar care, în momente critice, au jucat un rol nefast, amplificând forţele centrifuge care au dus la ruperea relaţiei. Aşadar, aveţi mare grijă ce fel de oameni lăsaţi să joace un rol în viaţa voastră şi să vă influenţeze o relaţie preţioasă, pentru că surprizele neplăcute pot veni dinspre persoane de la care te aştepţi cel mai puţin.
Despre trăirile încercate în ultima perioadă nu voi vorbi mai mult. Le găsiţi descrise cu măiestrie artistică în marile creaţii din poezie, proză ori muzică în care sunt abordate astfel de teme. Voi adăuga, în următoarea postare, o piesă superbă ca un fel de epitaf muzical al relaţiei cu Ioana. După care nu voi mai reveni asupra subiectului.
În urma noastră rămân însă cauzele pe care le-am promovat împreună în spaţiul public, cu un foarte amplu impact mediatic! Poate cel mai cunoscut moment este acela când, înaintea primei conferinţe organizate de către Parlamentul României pe tema drepturilor persoanelor LGBT şi a parteneriatului civil (cu participarea a opt ambasade, a unor ong-uri importante şi a unor parlamentari, pe data de 29 februarie 2016), în mod simbolic, întrucât legea încă nu a fost adoptată, am cerut-o pe Ioana în „parteneriat civil”. În acele clipe, posturile de ştiri şi-au întrerupt programele pentru a transmite momentul în regim de ‘breaking news’, iar feedback-ul primit a fost, în cea mai mare parte, pozitiv şi de o amploare uriaşă. Numeroşi cetăţeni obişnuiţi au înţeles mult mai bine despre ce e vorba şi că parteneriatul civil este util atât persoanelor LGBT, cât şi celor heterosexuale. Foarte mulţi oameni m-au abordat ulterior pe stradă şi şi-au exprimat gândurile pozitive în legătură cu acest lucru. Sunt convins că, la un moment dat, şi în România parteneriatul civil va fi legiferat şi le doresc fericire tuturor cuplurilor care vor beneficia de o astfel de lege pentru care ne-am luptat ani de zile şi ne-am expus public asumându-ne şi riscurile de rigoare, atrăgându-ne astfel ostilitatea şi ameninţările celor cu vederi intolerante şi fundamentaliste”, a scris Remus Cernea.
Citește și