ComenteazăLibertatea: Celebritatea vine la pachet și cu lucruri nu tocmai
plăcute, cum ar fi invadarea spațiului privat. Te-au deranjat vreodată
articolele apărute prin presă sau speculațiile?
Victoria Răileanu: Am tot auzit că în momentul în care alegi să fii actor, muzician, pesoană publică, alegi și să îți pui toată viața privată pe tavă. Și nu cred că este adevărată această afirmație. Eu m-am făcut actriță pentru că îmi place actoria, nu pentru că vreau să îmi știe toată lumea viața. Viața privată este viața privată, indiferent ce meserie ai și cred că trebuie să existe acest respect. Înțeleg că există milioane de ochi pe noi, că oamenii sunt curioși în privința vieții personale, însă nevoia de discreție trebuie respectată. Aceste articole și speculații apar și vor apărea în continuare. Orice fotografie poate fi interpretată într-un mod greșit. Cred că noi ar trebui să devenim mai nepăsători, de piatră în fața speculațiilor și să ne vedem de treabă în continuare.
Ca orice familie normală aveți și voi momentele voastre
tensionate. Nu știu ce e în casa voastră, dar îmi imaginez că nu există o
căsătorie perfectă. Cum treceți peste toate aste? Sunt dăți când apelați la ce
ați învățat la facultatea de actorie, tocmai pentru a nu continua divergențele?
Nu cred că este o metodă bună să apelez la ceea ce am învățat la actorie, pentru că la actorie învăț despre actorie, nu despre căsnicie sau viață. În căsnicie am apelat până acum la ceea ce știam eu despre celălalt, ce știam că funcționează în comunicarea cu el. Și m-am raportat doar la cealaltă persoană, la ce știam că funcționează la el, nu la generalități pe care le-am învățat la școală. De exemplu, și când am o discuție cu copilul meu, Carol, apelez la ce știu că îl ajută pe el și la ceea ce știu că reacționează ok.
Crezi că fiul tău începe să vă calce pe urme? Adică vezi în el un
talent actoricesc, mai ales că e la vârsta la care apelează la santajul
emoțional pentru a obține anumite lucruri?
Se întâmpla înainte un
lucru foarte amuzant, când mergeam cu Carol în parc ne aborda lumea și ne
spunea că fiul nostru ar trebui să fie actor. E o fire artistică, are o
imaginație, ca orice copil, bogată și surprinzătoare. Nici unul dintre noi nu
îl va împinge să fie actor, la fel ca noi, ci îl vom susține să facă ceea ce
își dorește el. Poate el vrea să fie inginer, de exemplu. Cine știe. Dar nu îl
văd ca pe o persoană care vrea să fie pe scenă, pentru că până acum, la serbări
și momente cu public, nu s-a simțit bine în postura aceea. L-am simțit, de
aceea nu l-am încurajat să faca asta în continuare dacă am văzut că nu se simte
bine. Cine știe cum se dezvoltă pe parcurs, eu îl voi încuraja indiferent care
va fi decizia lui.