După ce s-a luptat cu boala și cu necazurile, actrița Aimee Iacobescu s-a stins din viață la vârsta de 71 de ani. Aimee Iacobescu a murt la Spitalul Elias, acolo unde a făcut stop cardio-respirator, iar medicii nu au mai reușit să o resusciteze. Dispariția sa a lăsat un gol imens pe scena artistică din România.
Rodica Popescu Bitănescu, una dintre actrițele cu care Aimee Iacobescu a colaborat, a transmis un mesaj după moartea acesteia.
„Îmi doresc să aibă odihnă şi linişte. Dumnezeu să-i ierte păcatele lumeşti. Pot să vă spun că noi, colegii care am cunoscut-o, înţelegem durerea ei. Ştiam de boala pe care o avea de câţiva ani. A jucat până când boala a răpus-o şi nu a mai putut să urce pe scenă”, a spus Rodica Popescu Bitănescu pentru postul de televiziune România TV.
Actrița Aimee Iacobescu a absolvit Secția de Actorie a Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București (IATC), azi Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București, în 1968, la clasa profesoarei Beate Fredanov, asistenți Octavian Cotescu și Laurențiu Azimioară.
A intrat la Actorie deja din primul “foc”, împreună cu fratele ei geamăn, Dorel Iacobescu, deși locurile erau extrem de puține, mai ales pentru “fete”, între 3 și max. 14 pe an, fiindcă și rolurile pentru ele sunt mult mai puține, decât pentru “băieți”…, concurența fiind însă cu atât de mare, cu cât f. multe odrasle ale nomenklaturii aspirau la artă, încât “reușita” depindea f. mult și de pile…
La repartiție însă au venit cu avocatul și au cerut un loc în București, ca “șefi de promoție”, deși “nu erau”…, și așa au trebuit sa fie primiți de prima scenă a țării, de Teatrul Național, unde Aimée a jucat 40 de ani, din 1968 până în 2008. Fratele ei Dorel, a părăsit însă țara, după câțiva ani, și s-a stabilit la Paris, unde predă limbi străine.
Aimée Iacobescu a fost protejata scriitorului Eugen Barbu, a filmat cu regizorul Dinu Cocea și a devenit apoi preferata inginerului-regizor Sergiu Nicolaescu.
Citește și: VIDEO/Vadim, student la Chișinău. ”Învăț în clădirea unde s-a decis unirea și asta-mi dă avântul să spun că sunt român”