Roxana Lupu, protagonista din filmul ”Maria, Regina României”, s-a mutat în străinătate de câțiva ani: ”Am împărțit pliante într-o atracție turistică în Londra”

Actrița ne-a povestit de ce a părăsit țara, cu ce prejudecăți s-a confruntat în Marea Britanie, dar și ce jocuri de culise au loc în cinematografia românească.

Cum ai ajuns să joci rolul principal în „Maria, Regina României“? Cât de greu a fost „examenul“?
– Am dat o audiție în Londra, unde a venit cea care a avut ideea originală pentru acest proiect, coscenarista Brigitte Drodtloff. A durat 3 ore. Am jucat mai multe scene, fiindcă a vrut să vadă cum interpretez și scene dramatice, mai relaxante, mai senzuale, și era foarte amuzant că cei care înregistrau erau obișnuiți cu maximum 15 minute de audiții și întrebau mereu: „Mai durează mult, faceți filmul acum?“

Joci rolul uneia dintre cele mai puternice și emblematice figuri ale României. Cum te-ai pregătit pentru a intra în pielea Reginei Maria?
– Când joci un personaj real, cum este Regina Maria, ai un sentiment constant că nu te documentezi destul, că mai ai de studiat, că mai ai de acoperit materie. Eu am încercat, pe cât am putut, multe săptămâni, luni, zile, ore, să dedic studiului jurnalelor ei, mărturiilor istorice despre ea, am dedicat timp documentării, am văzut „The Crown“, tot pentru a putea intra cât mai bine în atmosferă.

Recomandări

Crima pasională din lumea bună a Bucureștiului care a rămas nerezolvată și la 90 de ani distanță. Cum a sfârșit Tita Cristescu, prima Miss România

E foarte mult de studiat, dar cel mai mult am vrut să înțeleg scenariul, momentul, conferința de pace, cine erau personajele istorice, să stăpânesc scenariul cât mai bine, să fiu foarte, foarte bine pregătită din punctul acesta de vedere.

Roxana Lupu:

Locuiești la Londra. Ce te-a determinat să pleci din România, ce te-a dezamăgit aici?
– Nu m-a dezamăgit nimic, am plecat pentru că mi-am dorit să-mi profesez meseria mai mult, nu aveam ocazia să particip la audiții de film mari, deși aveam toate studiile și, fără falsă modestie, față pentru film.

Audițiile pentru film sunt extrem de închise, sunt casting directori care își formează găști, actorii trebuie să se poarte lingușitor ca să ajungă la aceste audiții.

Roxana Lupu:

Dacă îți păstrezi demnitatea și îți faci treaba cum trebuie, profesionist, ești luat ca fiind arogant, iar asta e un lucru grav. Nu mi-a plăcut. Eu nu pot să-mi calc pe personalitate, să ies la cafele, să-mi fac prietenii false, doar ca să ajung la audiții. Toate acestea trebuie remediate, căci în continuare este la fel. Este foarte, foarte grav. Știu că nu sunt lucruri plăcut de auzit, dar trebuie mult mai multă diversitate în filmele românești, sunt actori buni, dar sunt aceiași.

Recomandări

Viitorul automobilelor pe hidrogen și al hibridelor nu sună bine. Explicațiile a doi experți: „Zilele lor sunt numărate” I Interviu

Sunt și alți actori foarte buni, care nu au șanse și, de fapt, la casting directorii ar trebui să descopere și alți actori, căci așa ar ieși în evidență ca fiind profesioniști. Meseria lor este să descopere, nu numai să aducă aceleași personaje, și ca regizor, și ca producător trebuie avut în vedere acest lucru.

Asta a fost o problemă de-a mea personală și întotdeauna am spus că, dacă voi ajunge să fac ceva în țara mea, nu o să mă feresc să spun cum sunt lucrurile cu adevărat. Multor actori le este teamă să spună, de teamă că nu vor mai juca. Mie nu-mi este frică, pentru că mă bazez pe experiența mea, pe talentul meu, pe munca mea, pe profesionalismul meu. Lucrurile trebuie știute.

Și, într-adevăr, în Anglia, fiind un profesionist, învățându-mi textul foarte bine, făcându-mi treaba foarte bine, am fost remarcată, și asta m-a ajutat foarte mult.

Roxana Lupu:

Te poți întreține în Marea Britanie exclusiv din cinematografie? Ai mai practicat și altă meserie pe lângă actorie?
– Am practicat și alte meserii. Când ai proiecte multe, te poți baza pe ele, te poți întreține, dar ceea ce e bine în Marea Britanie, ca actor, este mentalitatea, obișnuită, de altfel, de a avea și alte joburi.

Recomandări

Culmea interceptărilor. Fost șef de la Imigrări Caraș-Severin, acuzat de corupție, înregistrat de DNA în timp ce vorbește singur: „Care … e ăsta!? Nu înțeleg”

Am lucrat în vânzări, în business development, în call center, unde erau foarte mulți actori. Am învățat să fac foarte multe lucruri. M-am obișnuit să am atitudinea aceasta față de actorie și de viață, în general, atunci când nu filmez, să fac ceva, să nu stau, să nu aștept, ci să întreprind ceva, să fiu în mișcare. Pentru că, dacă doar stai și aștepți audițiile, poate fi frustrant. Trebuie să fii în permanență în contact cu realitatea.

Mi-am dorit, pe lângă a-mi face meseria, să văd ce înseamnă să lucrezi cu altfel de oameni. Nu știu dacă a fost umilință, cât smerenie mai mult.

Am împărțit pliante într-o atracție turistică în Londra, se numește London Tower Bridge Experience.

Roxana Lupu:

Cel mai umilitor era când unii britanici, care nu-mi știau background-ul și mă vedeau în anumite joburi, care erau OK, de altfel, se credeau superiori mie. Asta a durut foarte mult. Dar am învățat să-mi păstrez demnitatea și, când am avut ocazia, le-am explicat cine sunt și ce înseamnă România.

Urmărește-ne pe Google News