Să mai și râdem…

Într-un orăşel, un preot care are nevoie să meargă la toaletă intră într-un club, caută WC-ul şi, cum nu-l găseşte, întreabă barmanulul: – Mă scuzaţi, domnule, unde e toaleta? – Îmi pare rău, părinte, dar nu vă recomand să intraţi acolo. – De ce? – Fiindcă în toaleta bărbaţilor este o statuie cu o femeie goală, iar singurul lucru care acoperă părţile ei intime este o frunză. – E ridicol, chiar credeţi că pot fi ispitit? O să mă uit în cealaltă direcţie! Intră popa la toaletă. În club, muzica şi dansul continuă, dar, la un moment dat, se sting luminile. Lumea aplaudă, iar când iese preotul, toţi îl salută veseli. – Nu înţeleg, zice preotul, sărbătoriţi faptul că am intrat la toaletă? – Da, pentru că acum sunteţi de-al nostru! – Mă tem că nu înţeleg. – Vedeţi dv., părinte, de fiecare dată când cineva ridică frunza, luminile se sting!
– Bunico, bunico, ce bine că ai venit! – De ce? – Păi, a zis mama că numai tu mai lipseai!
Un bărbat şi o femeie, soţ şi soţie, urcă scările blocului. La un moment dat, el îi spune ei: – Vai, dragă, ai un fund mare cât o maşină de spălat! Femeia nu spune nimic… Vine seara, bărbatul are chef de sex, dar când îi bate apropouri soţiei, ea îi răspunde: – Eu nu dau drumul maşinii de spălat doar pentru o cârpă, spal-o de mână!
– Mărie, io amu mă duc. Mult nu mai am, da vreau să ştiu un lucru: m-ai înşelat vreodată? – Apăi, Ioane dragă, io ţi-aş zice, da dacă nu mori?
– Daţi-mi, vă rog, o loţiune pentru creşterea părului! – Doriţi un flacon mare sau unul mic? – Unul mic. Nu-mi place să port plete.
Doi ardeleni taie lemne, iarna, pe un frig năprasnic. – D-apăi, vere, întreabă unul, cum de nu ţi-ai mai luat şapca aia cu urechi? – De când am avut accidentul, n-o mai port! – Ce accident? – Mi s-o oferit pălincă şi n-am auzit…
Într-un compartiment de tren se află un oltean şi un ardelean. La un moment dat, ardeleanul scoate o litră de pălincă, slănină, pită, sfarmă o ceapă şi începe să mănânce, “trăgând” din când în când şi din sticlă… Olteanului i se face poftă, da cum să intre în vorbă? La un moment dat, văzând că ţuica e pe terminate, îşi ia inima în dinţi şi se apropie de ardelean: – Mă cheamă Radu! – Apăi, no, dacă te cheamă, du-te…
Măria, plângând lângă sicriul lui Ion… – Mă, Ioane, mă, de ce ai murit, mă! Ia-mă şi pe mine, Ioane! Apropiindu- se tot mai mult de sicriu, i se prinde fusta într-un cui: – Stai uşor mă, Ioane, că io numa am glumit!
 

Urmărește-ne pe Google News