ComenteazăLibertatea: Pavel, povestește-mi trei întâmplări haioase din culisele „Românii au talent” și care nu vor fi difuzate niciodată pe post.
Ah! Singurele lucruri care nu au fost date pe post au fost mesele noastre
de prânz, cred că înnebuneam poporul.
Cum a apărut televiziunea în viața ta?
La începuturi, ai avut trac în fața camerelor de luat vederi?
Nu aveam trac, deoarece, cumva, eram pregătit pentru aceste lucruri. M-am pregătit cu ajutorul serialelor la care am participat de-a lungul anilor, cu emisiunile în care am fost invitat sau pe care le-am prezentat. Și când a venit marele moment – „Românii au talent” – eram pregătit.
Nimeni cu scapă în direct de bâlbe, tu ce
cuvinte ai stâlcit pe post și cum ai reacționat în acele momente?
O grămadă, cu siguranță! Când ești în live este ceva firesc, am învățat să
nu îmi fie rușine. Mi le asum, cu cât le faci să pară natural, lumea le ia ca
atare, consideră că sunt voit făcute. Niciodată nu m-am speriat de aceste
lucruri și nu am intrat cu frica de a nu face o greșeală.
Învăț din greșelile mele și e bine să greșești, pentru că așa înveți multe lucruri.
Dacă tot lucrezi de ani buni la un show de
talente, tu ce talente secrete ai? Poate ești un bun bucătar, de exemplu?
Dacă am timp, sunt și un bun bucătar. În această izolare la domiciliu, chiar am timp să gătesc. Spre exemplu, ieri am făcut un papricaș de pui cu găluște. Îmi place să desenez, îmi place să dorm. Mă bucur de tot acest timp pe care l-am primit de la Doamne-Doamne, pentru a-l petrece împreună cu familia mea.
Te simți mai bine în postura de actor,
regizor sau producător? Care a fost cel mai dificil rol pe care l-ai jucat?
În postura de actor, pentru această meserie m-am pregătit și asta mi-am
dorit să fac. E marea mea iubire. Îmi place să provoc, să mă provoc și să fiu
provocat. Acum îmi place și calitatea de regizor. Bineînțeles, cu timpul îmi va
plăcea și cea de producător pe care am îmbrățișat-o pentru tot felul de
proiecte de care mă ocup, teatru sau film.
Toate rolurile sunt dificile la început, până prinzi aluatul din care sunt
făcute. Îmi amintesc, cu drag, de roluri care m-au provocat foarte tare, în
care trebuia să mă schimb foarte rapid de anumite ținute. Și acum, la “Natură moartă cu nepot obez” am un costum de 17 kg pe
care îl iau pe mine și joc două ore în el, slăbesc două kg, zici că tocmai ce
am ieșit de la saună.
Depinde cum vedem greutatea unui rol. Nu există roluri grele, ci roluri
care mă provoacă.
Ce sau cine te-a motivat să devii actor?
Dacă nu
ai talent, har, degeaba te motivează lumea. Pe mine mă motivează lucrurile mici
care mi se întâmplă, am învățat să nu am scopuri imposibil de atins, prefer
să-mi pun în cap chestii concrete. În momentul când le ating, îmi dau încredere
să pot merge mai departe. Și la un moment dat ajung și la acel scop la care
doar tânjeam în gând. Dar sunt om al concretului, adeptul gândirii de a lua
lucrurile treaptă cu treaptă.
Doar așa, reușind să-mi ating scopuri mici, am ajuns la cele mai mari – premiile, contactul cu ceilalți colegi de generație. Cel mai important este să avem încredere în noi.
Pe micul ecran ești o fire efervescentă, care
aduce buna dispoziție. Așa ești și acasă?
Da, sunt o persoană pozitivă, nu aș putea fi diferit pe scenă sau acasă. Dar acasă, actorii principali sunt fetele mele. Dacă la muncă vorbesc foarte mult, cu ele sunt un foarte bun ascultător, am învățat să am foarte multă răbdare.