Serialul „Suleyman Magnificul – Sub domnia iubirii” (titlu original:  Muhtesem Yuzyil) este cea mai ambitioasă producţie de televiziune din Turcia realizată până în prezent, care a înregistrat încă din prma zi de la lansare un succes fenomenal în cele peste 40 de ţări în care se difuzează până în prezent. Turcia, Franţa, Serbia, Bulgaria, Rusia, Slovacia,  Libia, ţările din Orientul Mijlociu, sunt doar câteva dintre tţăile în care ratingurile înregistrate de serialul „Suleyman Magnificul – Sub domnia iubirii” au fost copleşitoare, iar succesul serialului s-a reflectat nu numai în succesul staţiei care l-au difuzat, dar şi în moda sau cultura culinară a acelei ţări.
Serialul este o călătorie în orientul secolului al XVI-lea, când la conducerea Imperiului Otoman vine sultanul Suleyman Magnificul, cel care prin puterea armatelor sale ameninţa creştinătatea şi face din Imperiul Otoman o superputere a lumii. Poveştile din haremul sultanului Suleyman Magnificul, intrigile politice ale vremii, elemente de cultură şi de civilizaţie ale perioadei otomane alcătuiesc  un tablou viu şi foarte bine articulat din punct de vedere scenaristic şi regizoral.  Istoriile personale, precum cea a sclavei care va deveni soţia lui Suleyman, sau cea a lui Ibrahim, marele vizir al sultanului, sunt proiectate în contextul luptelor pentru putere de la Curte şi a celor pentru supremaţia geopolitică.
Producţia a stârnit controverse
Serialul este filmat într-un decor ce imita la scara de 1:1 Palatul Sultanilor din Istanbul (Topkapi), o bijuterie arhitecturală în care au locuit de-a lungul timpului sultanii, împreună cu haremurile lor. Costumele personajelor sunt recreate după moda vremii,  fie că este vorba de  rochiile şi bijuteriile somptuoase ale femeilor din haremul sultanului sau de vestimentaţia elaborată a bărbaţilor de la Curte. Producţia a stârnit controverse şi proteste puternice în Turcia, pentru că sultanul Suleyman este prezentat din ipostaza de om cu vicii şi pasiuni, şi nu ca un erou al istoriei. De asemenea, criticii au invocat şi o prea mare libertate a scenaristilor în interpretarea evenimentelor istorice şi a vieţii sultanului.

 
 

Urmărește-ne pe Google News