ComenteazăLarisa mărturisește că la fel de dificil îi este să-și găsească și un iubit, care să nu fie gelos, să o înțeleagă și să o susțină.
„Am început să dansez la o săptămână după ce am împlinit 16 ani. Atunci tatăl meu s-a stins, și am decis că trebuie să-mi întrețin familia. Nu-mi pare rău că a căzut totul pe mine. Probabil dacă nu se întâmpla asta, nu eram unde sunt acum, probabil eram o copilă răsfățată. La anul vreau să mă duc la facultate.
Profesorii la liceu nu au știut ce meserie am. La liceu am avut note foarte bune, am avut media generală în jur de 9,50. Era foarte obositor, veneam obosită, trebuia să și învăț… Vreau să merg
Este o meserie bună asta. Nu pot să spun că nu e așa. Atrage publicul. Nu pot să spun o sumă, cam cât câștig, pentru mine este ok, am un venit bun. Dar și muncesc pe măsură pentru banii pe care îi câștig.
Mă deranjează că oamenii te critică pentru ceea ce faci, nu pentru ceea ce ești. Ar trebui să te judece după cum ești, cum gândești. Oamenii au o anumită percepție despre dansatoarele la bară. În clubul unde lucrez lumea percepe lucrul ăsta ca o artă.
Este greu să îți faci un iubit când lucrezi în domeniu. Nu am un iubit în momentul de față, dar nu din cauza meseriei, nu am timp. Mulți spun că nu ar fi geloși, dacă aș fi prietena lor, însă nu este adevărat, încearcă să te acapareze. Mie meseria asta mi se pare ca oricare alta”, a mărturisit Larisa la ”Poveștiri adevărate”.