Shurubel se împarte între părinți și socri de Paște. De ce nu pot sta toți la aceeași masă: „Am dilema asta în fiecare an”

LIBERTATEA: Ce planuri ai pentru Paște? Vă întâlniți cu toții la masă?

Shurubel: Părinții mei sunt din București, iar mamei îi place să pregătească o grămadă de lucruri de Paște. Soția mea e din Sibiu și îi place să meargă acolo de Paște, la părinții, bunica și câinele ei. Spuneți-mi voi ce să fac, că eu am dilema asta în fiecare an. Pe ai mei nu pot să îi duc în Sibiu, că mama nu își lasă sarmalele pe foc și pasca în cuptor aici, iar pe ai soției mele nu pot să îi aduc aici. Na, belea! O să mă împart cumva și colo, și colo, în speranța că în viitorul apropiat o să fie posibilă clonarea, ca să fiu în două locuri în același timp.

– Ai tradiții pe care le respecți cu sfințenie în această perioadă?

– Nu prea respect multe lucruri „cu sfințenie” în viața asta, dar atunci când pot, îmi place să merg să iau lumină cu tata și cu fratele meu și să încercăm să ne ținem lumânările aprinse până acasă, de parcă ar fi un concurs. Atunci când plouă sau bate vântul e chiar interesant drumul acesta.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 8

Recomandări

Cât a costat nesimțirea lui Iohannis

– Cum arată masa de Paște în casa ta?

– Masa e plină, fiindcă mama tot încearcă să ne facă să mâncăm tot felul de lucruri de Paște. Ea, totuși, nu vrea să accepte că eu și drobul de miel nu o să fim prieteni buni niciodată. Nici cu friptura de miel nu prea mă înțeleg. Eu sunt un om simplu și merg către sarmale, salată de boeuf și pască. Apoi mă uit la „Patimile lui Hristos” a 50-a oară și mă bag la somn. Sună corect, nu?

– Care este cea mai frumoasă amintire a ta legată de Paște?

– Povesteam mai sus despre concursul pe care îl fac cu tata și cu fratele meu când, în drumul dinspre biserică spre casă, încercăm să menținem lumânările aprinse. Ei bine, în momentul în care intrăm pe ușă, ne primim și premiul. Mama ne așteaptă cu masa pusă și mai presus de toate, așa obosită cum e ea după atât de multă muncă, cu un zâmbet pe buze. Asta e de departe cea mai frumoasă amintire legată de Paște și vreau să o trăiesc încă o sută de ani de acum încolo.

– Povestește-ne, te rog, o întâmplare amuzantă ce a avut loc de Paște.

– Într-un an, acum mult timp, întorcându-ne de la biserică, după ce am luat lumină, am văzut un cuplu de bătrânei, care mergeau împreună spre casă cu lumânările aprinse. Lumânarea ei s-a stins, iar el s-a oprit să încerce să o aprindă cu lumânarea lui. Problema a fost că și a lui s-a stins în procesul acesta. El s-a uitat atunci la ea și i-a spus: „Stai liniștită aici, că rezolv eu”, după care a început să meargă la alți oameni de pe stradă să le ceara „lumină” pentru el și soția lui. S-a întors la ea cu un pas vesel și au rezolvat problema. Nu e neapărat o întâmplare amuzantă, dar pentru adolescentul care eram eu a fost o metaforă foarte bună a ceea ce voiam să trăiesc și mi-a rămas întipărită într-o cămăruță din suflet.

Recomandări

Problema accesului facil la locuințe în România. Vincze Enikő, activistă pentru dreptate locativă: „Gradul de profitabilitate contribuie masiv la creșterea permanentă a prețurilor” | Interviu

– Ai planuri pentru 1 mai? Mergi la mare?

– Încă nu am habar. Mereu am fost ăla care nu știa niciodată ce face de 1 mai, dar de fiecare dată ajungeam în Vama Veche. Marea mă trage spre ea un pic și, dacă vrea și șefa mea de acasă, cred că o să dam o tură și anul acesta… doar să nu fie frig.

– Ai început să programezi vacanțele pentru anul acesta? Unde ți-ar plăcea să mergi?

– Acum suntem în tratative și cercetare pentru vacanța de vară. Știm că vrem ceva cu soare și cu plajă. Eu aș lenevi 7 zile lângă o piscină și nu m-aș mișca de acolo. Soția încă mai are gânduri de vizitat grădini verzi și parcuri naturale cu girafe. Sper să ajungem la un compromis. Vă țin la curent! 

Urmărește-ne pe Google News