Simpatica Nadine intră din nou «pe sticlă», de luni, 13 iulie

Libertatea: Revii în televi-ziune după foarte mulţi ani. De ce ai aşteptat atât, nu ai vrut sau nu au existat oferte?

Nadine: Au existat oferte, însă cea de la PRO TV a fost singura care am simţit că mi se potriveşte. Uitându-mă la emisiuni,  ca telespectator, mai a­veam nevoie de o “voce”, de un punct de vedere diferit. Cred că eu pot aduce acel mod diferit de a vedea lucrurile şi de a pune problema.

Prin 2011, spuneai că iubeşti anonimatul. Ce te-a făcut să vrei să renunţi la acest anonimat?

Am simţit că pot ieşi din anonimat, pentru că a­cum, faţă de cum eram la 20 de ani, am habar cine sunt, care este măsura mea ca om şi ştiu că nimeni în afara mea nu o poate schimba. Atunci, din păcate, eram una cu părerea lumii şi nu mi-a fost bine deloc. De aceea am stat atât de mult ca într-un cocon, pentru a mă reclădi după sufletul meu, nu după gura lumii.

Tot în urmă cu 4 ani, ai desfiinţat lumea superfi­cială a vedetelor. Ai şi acum aceeaşi părere?

Da, am aceeaşi părere, pe alocuri sunt chiar mai înverşunată. Nu voi ajunge niciodată un măscărici al corporaţiilor de beauty, fashion sau chirurgie plastică, pentru simplul motiv că mă plac aşa cum sunt. Nu am nevoie să impresionez pe nimeni cu hăinuţe, pantofiori, blu­ziţe sau un popou bombat. În fericita mea realitate, singura care contează pentru mi­ne, sunt îmbrăcată în bum­bac uşor de spălat, iar pantofii sunt păstraţi de la un an la altul.
Are o trupă şi cântă prin cluburi 

Recomandări

Cum a motivat Curtea Constituțională anularea alegerilor prezidențiale: „Statul are o responsabilitate de a preveni interferențe în procesul electoral”

Ce ai făcut în anii de stat pe tuşă?

În ultimii doi ani am devenit expert în accesarea de fonduri europene şi manager de proiect pe fonduri europene. Mi-am făcut un ONG cu care am tot soiul de acţiuni, exclusiv în zona rurală. Cred în egalitatea de şanse, cred că oamenii de la oraş, care au mai multe resurse materiale şi informaţionale, ar trebui să sprijine copiii de la sate, ca să se poată bucura şi ei de calitatea vieţii. Copiii zonelor rurale dau examene la aceleaşi probe, numai că tot anul vin la şcoală ne­mâncaţi, muncesc în gos­podăriile familiei pâ­nă la epuizare, rânind la porci sau lucrând pământul. În schimb, avem pretenţii de la ei: să fie plătitori de taxe, să se comporte ca nişte veritabili membri UE…

Ai stat câţiva ani în SUA, iar la întoarcere, spuneai că nu mai vrei TV, ci muzică…

Între timp, mi-am făcut o trupă. M-am încăpă­ţânat să ne scriem noi piesele, să dezvoltăm sunete originale. Foarte frumoasă ideea, suna foarte bine, însă România este o ţară săracă încă, iar instru­ment­iştii nu-şi permit să fie originali, să repete mult. Din păcate, instru­mentiştii noştri sunt nevoiţi să alerge de la o trupă la alta, cântând coveruri, pentru a-şi plăti chiriile. Cu toate astea, am nişte piese bune, genul meu, pe care le cânt din când în când cu băieţii, prin cluburile din Bucu­reşti.

Recomandări

Klaus Iohannis, după anularea alegerilor prezidențiale: „Am primit semnale, la început doar telefonice, de la servicii, că anumite lucruri sunt ciudate”

Ai un băieţel de 5 ani, Noah. Cu cine-l vei lăsa când vei fi la emisiune?

Noah merge la gră­­diniţă şi la şcoa­la de vară, iar din fericire pentru a­mândoi, va sta la grădiniţă cât sunt eu la lucru. Plecăm împreună, ne întoarcem împreună. Am şi o bonă internă care mă ajută cu copilul.

Ce ştie Noah despre trecutul tău de vedetă? I-ai spus că te va vedea la TV?

Nu ştie nimic. Îmi este teamă că dacă o să mă vadă la TV, o să-mi facă cu mâna şi se va aştepta să fac şi eu la fel. Dacă nu îi voi face cu mâ­na, se va supă- ra şi nu îmi va mai trimite inimioare… l

Urmărește-ne pe Google News