ComenteazăSofia Vicoveanca, care tocmai a împlinit 81 de ani, s-a născut la Toporăuți, lângă Cernăuți, în Ucraina de azi. Când avea doar câțiva ani s-a refugiat, împreună cu familia sa la o mătușă din Vicovu de Sus, Suceava, din cauza celui de-Al Doilea Război Mondial. Tatăl său a fost prizonier la ruși, iar amintirile dureroase nu s-au șters nici după atâta amar de ani.
A ajuns împreună cu mama sa, care apucase să ia doar câteva obiecte din casă, în Vicovu de Sus, după ocuparea Bucovinei, iar ulterior s-a mutat cu familia în comuna Vicovu de Jos, lângă fabrica de cherestea, unde și-a petrecut copilăria.
„Un tânăr mi-a adus piersici din grădina noastră”
Invitată „La Cină cu Ionela Năstase”, la Digi 24, după ce a gustat din peștele pregătit de Adi Hădean, Sofia Vicoveanca a făcut o incursiune în trecutul său, care peste opt decenii, se repetă pentru oamenii din Ucraina invadată de trupele lui Vladimir Putin.
„Tatăl meu a fost prizonier la ruși. Înainte, aveam o situație bună cu animale, cu pământ. Anul trecut, când am împlinit 80 de ani, am fost la Cernăuți cu spectacole, am mers pe locurile unde fusese gospodăria noastră. Un tânăr a sărit gardul și mi-a aduc niște piersici. Grădina noastră este acum în curtea altui gospodar”, a rememorat artista.
„M-au însoțit lacrimile mamei mele, au dat năvală… Nu am amintiri din acea perioadă, eram mică. Urmărind la televizor, de când a început această nenorocire în Ucraina de azi, am slăbit 4 kilograme. Acești copii care se refugiază vor fi marcați toată viața. Aminitiri eu nu am, dar n-am uitat lacrimile mamei”, a mai spus Sofia Vicoveanca.
Întâlnirea cu tatăl întors din Rusia
Artista și-a amintit și momentul în care tatăl său a revenit din prizonierat. „Am mers cu gospodinele din sat la mănăstirea Sucevița. Pâine nu aveam, ci doar mămăligă și cu ouă fierte. «Nu te-ai gândit s-o dai pe Sofioara să fie măicuță?», au întrebat-o gospodinele pe mama. «Eu am văzut ce mănâncă măicuțele în timpul postului și fata mea prea mult a postit», a spus mama, începând să plângă”, și-a amintit acele vremuri grele.
„Într-o zi, când am venit de la școală, am văzut un militar în casă. «Hai la tata», mi-a zis. «Da, du-te, e tata», a spus și mama. Așa a fost întâlnirea cu tatăl meu. Mama m-a format pentru lumea satului. Dacă ar fi s-o iau acum de la zero, de la început, nu mor de foame. Știu să țes covoare, să mulg vaca, știu rostul câmpului, tot”, a mai mărturisit Sofia Vicoveanca.