ComenteazăA intrat la Institutul de Teatru fără să fie ajutat de tatăl său, care abia atunci și-a dat seama că fiul său își dorește să îi calce cu adevărat pe urme. După ce a fost admis la Teatru, Ștefan Bănică sr l-a susținut și i-a urmărit îndeaproape activitatea. Tatăl lui Ștefan Bănică s-a stins din viață la vârsta de 61 de ani, în mai 1995. Regretatul actor a apucat să își vadă fiul pe scena teatrului, dar și în filme.
Cântărețul, în vârstă de 51 de ani, regretă că părintele său a apucat să vadă doar un concert al său. Ștefan Bănică jr a mărturisit că de-a lungul timpului, tatăl său i-a dat multe sfaturi de care a ținut cont și care l-au ajutat mult.
„Atunci când am intrat la Institutul de Teatru a fost momentul în care tata şi-a dat seama că vreau să fac într-adevăr meseria asta. Nu m-a ajutat absolut deloc cu pregătirea pentru institut şi, atunci când am fost admis, respectul lui a fost cu atât mai mare. Şi din momentul ăla a fost interesat de absolut tot ce făceam. Tata a apucat să mă vadă în premiere la teatru şi filme, în show-uri de televiziune.
Din păcate, a prins doar un singur concert de-al meu. Dar în timpul ăsta mi-a dat multe sfaturi, unele dintre ele s-au pliat perfect pe personalitatea mea. Ele veneau din experienţa lui, care era colosală, dar e important să vezi ce ţi se potriveşte, pentru că era experienţa lui, nu a mea. Aşa le spun şi eu copiilor mei: «Eu vă dau exemple din experienţa mea, iar voi luaţi de la mine ce credeţi că e bun pentru voi»”, a declarat Ștefan Bănică jr.
Cum și-a început Ștefan Bănică jr cariera
Debutul lui Ștefan Bănică jr nu a fost în „Liceenii”, ci în filmul „Eroii nu au vârstă”, în care ai jucat cu Gheorghe Dinică și Emil Hossu. Artistul și-a adus aminte despre momentul în care a ajuns pentru prima dată într-un platou de filmare și cum a obținut rolul lui Guriță, în anul 1984.
„Aveam 14 ani jumătate, iar când am ajuns pentru prima oară în platoul de filmare eram ca un burete care absorbea tot. Nu trebuia să joc eu rolul principal, dar soarta a făcut ca băiatul din rolul principal să se îmbolnăvească după două săptămâni de filmare, aşa că trebuia înlocuit. S-au dat din nou probe, şi asta a fost şansa mea şi debutul meu în film, alături de nume mari ale cinematografiei româneşti. Era un film în care acţiunea din scenariu se desfăşura vara. Erau 12 episoade, scrise de Francisc Munteanu, iar eu tot serialul am jucat în pantaloni scurți. Numai că, la un moment dat, au trebuit filmate nişte secvenţe şi adăugate urgent la montaj, doar că eram în luna ianuarie. Iar afară erau minus 14 grade. Dar, nu-i aşa?, în film acţiunea se desfăşura vara!
Trebuia să mă urc noaptea într-un vagon de marfă şi să trag un alt copil după mine. Când s-a dat «motor» la minus 14 grade, iar noi eram în pantaloni scurţi şi cămăşi, a fost ca în filmele de desene animate: am făcut doi paşi şi am rămas îngheţaţi. Ca să nu mai zic că, după ce m-am urcat în vagon şi i-am întins mâna celuilalt copil, să-l trag sus, de gras ce era, l-am şi scăpat (zâmbește)”, a povestit Ștefan Bănică jr pentru sursa mai sus menționată.