În vremea comunismului, marea actriță Stela Popescu a avut atribuțiuni ca „deputat”, ocupându-se de oamenii nevoiași din zona Centrului vechi, potrivit ziarulring.ro.
Renumita actriță a făcut dezvăluiri despre acea perioadă pentru sursa mai sus-menționată.
„A fost o perioadă în care Partidul Comunist voia să-şi atragă intelectualii şi oamenii cunoscuţi. De fapt, oamenii populari. Şi asta ca să poată să-şi implementeze ideile prin oamenii care aveau credibilitate. Şi aşa am ajuns şi eu, şi doamna Carmen Stănescu, şi cred că încă vreo două actriţe să fim alese deputate. Eu eram pe atunci la Teatrul de Comedie. Practic, această instituţie era legătura cu zona pe care am reprezentat-o, pentru că eu locuiam în sectorul 2. (…) Până la urmă, tot cei care m-au ales m-au dat afară, pentru că nu m-am mai dus. Nu aveam timp, dar dincolo de asta era şi altceva mai grav”, a povestit actrița, care a făcut ani la rând un cuplu pe scenă cu Alexandru Arșinel.
Stela Popescu, „deputat de Centrul Vechi”, pe vremea lui Ceaușescu. „După 7-8 luni am dat bir cu fugiții”
„Oamenii credeau în tine şi aveau anumite nevoi. Aveau nevoie de case, de butelie de aragaz. Erau probleme de viaţă, pe care oamenii aleşi, deputaţi cum eram eu, trebuiau să le rezolve. Dar cine credeţi că te ajuta?!… Pe mine mă costa taxiul să mă duc să vorbesc cu oamenii, iar când ajungeam la butelii, constatam că buteliile se dădeau pe… pile. Ştiţi cum e la noi. Am reuşit totuşi câteva lucruri: am mai dat la unul o butelie, la altul o casă, am încercat cât am încercat, dar după vreo șapte-opt luni de zile am dat bir cu fugiţii. Şi asta, vă repet, pentru că nu ne ajutau. Pentru mine era o bucurie faptul că îi puteam ajuta pe oameni să-şi rezolve nişte probleme, dar în clipa când ăia de la primărie sau de la partid nu te ajutau…”, a adăugat Stela Popescu, care la un moment dat a fost jefuită de menajeră.
„Nu ne-a dat niciun carnet, niciun ban, niciun… nimic. Erau o datorie de cetăţean. Eram o deputată de sector care mă ocupam de cetăţeni, chipurile să-i ajut să comunice cu Centrul. Stabileam ce doleanţe mai aveau, dar nimeni nu ne băga în seamnă. La partid ne chemau la nişte şedinţe. Eu m-am dus o dată, de două ori, de trei ori, de patru ori, dar fără folos. Pe mine mă costa taxiul, iar ei nu-mi dădeau nimic. Şi nu-mi rezolvau nici problemele, că dacă rezolvau ceva, măcar aveam bucuria că am făcut ceva. Că omul se mulţumeşte şi cu asta. Dar dacă eu vorbeam la lampă, vă daţi seama…”, a încheiat Stela Popescu.