Stelian Tănase, despre Lucian Pintilie. „A fost singurul care avea condiția a ceea ce numim de obicei geniu”

Istoricul și scriitorul Stelian Tănase i-a adus un omagiu celui care a fost regizorul Lucian Pintilie, care a încetat din viață miercuri, 16 mai, la vârsta de 84 de ani. Celebrul cineast se afla internat la Spitalul Elias din Capitală.

Pe blogul său, Stelian Tănase a postat un text în care vorbește despre cum l-a cunoscut pe Lucian Pintilie.

„Bucureștiul este înțesat de așa-zise genii – muzicieni, scriitori, artiști plastici, regizori. Mă frec de ei cam peste tot. Unde te întorci dai de inși presupus geniali. Între toți cei pe care i-am cunoscut – și nu mai sunt tânăr – Lucian Pintilie a fost singurul care avea conditia a ceea ce numim de obicei „geniu”. De data asta un geniu veritabil.

Mă leagă multe amintiri de cel care a fost Lucian Pintilie. Întâi scandalul cu ” Reconstituirea”. Cel mai acut film românesc despre ce a fost dezumanizarea omului sub regimul comunist. L-am văzut într-o sală arhiplină, stând în fund pe scară la cinema Luceafărul unde a rulat câteva zile. Eram elev de liceu. În atmosfera acelor ani filmul a fost un eveniment extraordinar. Firește a fost interzis. Cred și azi că este cel mai bun film romanesc realizat vreodată.

Alt episod legat de memoria lui a fost când am fost invitat mai mulți studenți la Clubul Uiversitas București să ni se xplice de ce a fost scos de pe afiș Revizorul montat de Lucian Pintilie după numai trei spectacole. Un actor… trimis de nu știu cine, a încercat să ne convingă că era o decizie corectă. S-a străduit degeaba, studenții nu s-au lăsat convinși deloc. Am plecat pe la miezul nopții tot cu părerile noastre, anume că e interzis să interzici. Am aflat apoi că lui Pintilie i s-a permis să meargă în străinatate să monteze. Noi, ar fi zis cineva, nu aveam nevoie de el.

Recomandări

Medicii ieșeni vizați de o anchetă DIICOT privind traficul și consumul de droguri au fost antrenați și plătiți pe bani europeni. „Petreceau cu ușa-nchisă în timpul gărzilor!”

A așteptat zece ani să aibă premiera cu De ce trag clopotele Mitică, altă capodoperă a lui. O privire profundă asupra ce înseamnă românul în general. Cel mai pur Caragiale! Devastatoare și savuroasă critică a geniului nostru național. Am râs cu lacrimi si m-am înfiorat de câte ori l-am văzut. Neiertător, dar tandru și plin de înțelegere,

Ne-a făcut cunoștință Alexandru Paleologu la Paris în aprilie 1990. A apărut repede idea unei colaborări. Era în căutarea unei proze românești pe care s-o ecranizeze. Din păcate (vina mea), nu s-a făcut. Abia ajuns la București am fost confiscat de protestele din Piața Universității. Nu aveam liniște să scriu. I-am trimis prin toamnă romanul Corpuri de iluminat, cenzurat în anii 87-89 care apăruse în vară. Între timp se fixase la un text de Ion Băieșu. De atunci am discutat de mai multe ori acest proiect. Ar fi trebuit să scriu un scenariu, nu l-am scris. Aș fi preferat să îl scrie el. Nu m-am putut detașa de povestea celor doi îndrăgostiți Pia și Sandu, de cartierul lor Mătăsari. Regret și azi că nu am reușit să fiu în priză și să facem filmul. Credeam că va trăi veșnic și avem destul timp în fața noastră. Nu am avut. Am aflat aseară.

Recomandări

Proteste de amploare împotriva lui Călin Georgescu în București, Cluj și Timișoara | VIDEO

La mijlocul anilor 2000, un tovarăș a vrut să desființeze casa de filme pe care o conducea din 1990, aflată în subordinea Ministerului Culturii. Aveam o emisiune cu poetul Dinescu care a adus vestea într-o seară. Am dedicat ediția acelei samavolnicii. Efectul a fost că respectivul ministru a renunțat. A doua zi după această decizie un șofer mi-a sunat la poartă, „Din partea maestrului Pintilie” a zis și mi-a înmînat două tablouri ale unor pictori români cunoscuți – pentru mine și pentru Dinescu. Lucian Pintilie văzuse emisiunea. Nu ne rugase să-l ajutăm, o făcusem noi, spontan – indignați – în semn de solidaritate cu cel mai mare regizor român. Cele două tablouri erau un dar de mulțumire din partea lui – pentru sprijin. Fără o vorbă, fără un telefon, fără o scrisorică, nimic. Boier!

Și acum cade vestea asta nenorocită. Lucian Pintilie nu mai este. S-a stins aseară pe un pat de spital. Suntem îndoliați toți și dacă vrem și dacă nu vrem. Pierdere cât se poate de grea. Se încheie o epocă”, a comentat Stelian Tănase despre Lucian Pintilie.

Lucian Pintilie s-a născut la data de 9 noiembrie 1933, în Tarutina, Basarabia de Sud – pe atunci, parte a României, azi, în Ucraina. A absolvit Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București (azi, UNATC – Universitatea Naționala de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L. Caragiale”) și încă de la începutul carierei a devenit incomod pentru regimul comunist.

Recomandări

Vicepreședintele ANCOM Pavel Popescu cere suspendarea TikTok în România. Rețeaua socială ar putea fi interzisă până la terminarea anchetelor privind alegerile

Lucian Pintilie a primit interdicția de a mai lucra în România, i s-a dat un pașaport și a fost lăsat să plece din țară. Regizorul a părăsit România  în 1975 și a continuat să lucreze în străinătate.

După 1990, Lucian Pintilie s-a întors în România și și-a reluat activitatea pe plaiurile natale. Printre filmele făcute după Revoluție se numără “O vară de neuitat”, “Prea târziu”, “Terminus Paradis” și “După-amiaza unui torționar”.

Citește și: VIDEO / Mesajul parohului Bisericii ”Dintr-o zi”, Vasile Ioana, de Înălțare: Domnul să vă dăruiască puterea să vă înălțați din noroiul păcatului în înaltul cerului

Urmărește-ne pe Google News