Libertatea Online: Cum ţi se pare Cerbul de anul acesta?

Aurelian Temişan: Cerbul de anul ăsta mi se pare mult mai fastuos, din toate punctele de vedere. Scena e aceeaşi dar luminile, sonorizarea, totul este la nivel ridicat. Toţi cei care m-au sunat după prima seară, mi-au spus că San Remo are de-acum un mare concurent. Noi ştim exact ce înseamnă San Remo şi câtă claritate este acolo. Faptul că sunt şi eu în această ecuaţie este o bucurie

Lăsând la o parte show-ul adică ceea ce vrea publicul, cum ţi s-a părut partea de concurs, de interpretare?

Am auzit câteva voci care mi-au dat de gândit în sensul bun adică au dat dovadă de dezinvoltură, siguranţă şi nu au avut trac. Nu ştiu ce fac ei în ţara lor, dacă sunt cunoscuţi sau cât sunt de cunoscuţi, dar pe scena de la Braşov au dat culoare. Unii dintre ei au cântat ca şi cum ar fi avut un micro-recital.

„Israelianca Smadar Akray este remarcabilă”

Ai şi favoriţi din rândul concurenţilor?

Am mai mulţi favoriţi aşa că îi spun într-o ordine aleatorie. Mi-a plăcut Ovi din Norvegia datorită siguranţei, a dezinvolturii şi a felului în care se juca cu camera în timp ce cânta la pian. Mi-a mai plăcut foarte mult reprezentanta noastră, Jasmine, şi nu o spun doar pentru că sunt patriot dar românii chiar au cântat foarte bine. Şi israelianca Smadar Akray a fost remarcabilă pentru felul în care a interpretat piesa celor de la O-Zone, sub formă de baladă, şi la fel şi italianul Antonino, la care se vede imediat şcoala italiană de cântec, cu acea răguşeală specifică.

Îţi aminteşti vreo întâmplare amuzantă legată de Cerbul de Aur?

În 1995, atunci când am concurat la Cerbul de Aur, aveam, normal, emoţii foarte mari, cu atât mai mult cu cât presiunea faptului că reprezentam România mă apăsa şi mai tare. Şi îmi amintesc o întâmplare care acum mă amuză dar care atunci, cu siguranţă, nu m-a amuzat. Cu 10 minute înainte să urc pe scenă, m-am retras pentru a purta o discuţie cu mine însumi şi a mă linişti. O persoană vine la mine exact atunci şi îmi spune: „Domnule Temişan, aveţi grijă cum cântaţi, toată ţara este cu ochii pe dumneavoastră”. Deci în loc să mă ajute, mai rău m-a împovărat.

„Trebuie să fii prietenul publicului, dar să nu-i cerşeşti prietenia”

Crezi că publicul poate aprecia la justa valoare concursul de interpretare?

Publicul este cel mai aprig critic. Dacă un artist place publicului, înseamnă că acel artist a transmis ceva. Prin imagine, printr-un gest sau prin voce. Publicul nu poate să spună dacă a luat nota corect sau dacă a fost sub ton, dacă a frazat cum trebuie dar poate să spună dacă i-a plăcut sau nu. Publicul te ridică, publicul te coboară, asta e ideea. Totul ţine de atitudine şi de modul în care te prezinţi pe tine pe scenă. A fi artist înseamnă a respecta publicul, a nu te considera superior. Dacă spectatorii sunt trataţi de sus, ei nu vor mai veni niciodată. Trebuie să fii prietenul publicului dar să nu-i cerşeşti prietenia.

Cei de la Direcţia 5 i-au acuzat pe cei de la Sistem că păcălesc publicul acuzându-i că fac playback şi că se bazează doar pe show-ul de culori şi lumini. Eşti de acord cu ei, din punctul de vedere al unui muzician?

Nu am cum să fiu de acord pentru că sunt două trupe, pe două culoare total diferite. Doi la mână, sunt momente în care o trupă este nevoită să facă playback, indiferent de conjunctură, pentru că nu  neapărat toate elementele puse la dispoziţie sunt şi suficiente. Trei la mână, nu sunt mai fan Direcţia 5 decât Sistem sau viceversa. Sunt fanul ambelor trupe pentru că fiecare dintre ele cântă cu totul altceva. Dacă ei între ei au ceva de împărţit, asta-i cu totul altceva şi nu mă interesează. Ce face Sistem în această ediţie a Cerbului de Aur, mie îmi place, mai ales că în fiecare seară au încercat şi au reuşit să vină cu un show specific serii respective.

Aurelian Temişan revine la TVR 2 din toamnă

Unde te mai vedem din toamnă?

După terminarea Cerbului de Aur, îmi reiau emisiunea de pe TVR 2, începe şi stagiunea şi voi relua piesa „Jocul de-a vacanţa”, în care joc deja de un an la Ploieşti. Am şi două proiecte mari însă nu-mi place să  vorbesc decât despre lucrurile realizate. Mi-aş dori să se reia Chicago, un spectacol la care eu am ţinut foarte mult. La fel, mi-aş dori să se reia şi Micul Paris, tot un musical 100% românesc. În general, aştept orice provocare care mi-ar putea îmbogăţi CV-ul.

Şi apropo de asta, prezentarea Cerbului de Aur îmi lipsea din palmares. Am fost concurent în 1995, am avut recital alături de alţi artişti în 1997 iar acum îl şi prezint. Cea mai mare bucurie este că 2 septembrie, data primei seri din acest an de la Cerb, coincide cu 2 septembrie 1989, atunci când a avut loc prima mea apariţie televizată. Aşadar, am punctat cu această ocazie primii 20 de ani de carieră. N-am făcut un eveniment de asta, ştiu puţini oameni.

Ai declarat înainte de începerea festivalului că eşti convins că acesta va fi o reuşită. Acum, cu două seri înainte de final, mai crezi acelaşi lucru?

Cred că am spus prea puţin prin reuşită. Se pare că e cu mult mai sus decât ne aşteptam. Nu ne aşteptam nici la un eşec dar anul acesta Cerbul s-a întrecut pe el. Totul este la superlativ iar dacă eu spuneam că va fi o reuşită mă referam strict la bucata mea din scenă, neluând în calcul şi ceea ce mă îmbracă pe mine, adică scena cu totul.

Corespondenţă din Braşov de la Oana Tonca şi Bogdan Gâlcă

Vezi şi alte articole de la Cerbul de Aur 2009:

„Formaţia Sistem este o păcăleală la adresa spectatorilor”

Zoli de la Sistem: „E adevărat că am făcut playback”

Paula Seling: „Cerbul de Aur nu e concurs de miss”

Mihai Constantin: „De-abia acum Cerbul de Aur seamănă cu San Remo”

Tudor Chirilă, desculţ la repetiţii / foto

 
 

Urmărește-ne pe Google News