ComenteazăAceasta a povestit pe blog: „După nenorocirea aia de pancreatita rezolvata la Viena, au ramas urme, era si firesc, dar am zis sarumana si asa. Doar ca acele urme se mareau, pe dinauntru, an dupa an. Peretele abdominal era compromis, într-o măsura care devenise supărătoare. Aveam impresia că o să mă împrăștii pe jos, într-o buna zi. Brrr…. Mi-a fost greu să traiesc asa, într-o durere si spaimă continuă”.
Teo a continuat: „Acum am pus plasa. Da, mi–a fost frică rău. Nu, n-am avut motive, pentru ca la cateva zile de spitalizare, cam trei, eram acasă, în mediul meu, pe picioarele mele. Atenta să nu ridic saci de cartofi și să nu mut mobila prin casa. Mananc putin si des, ma bucur de soare si de vremea buna. Mi-era dor să fiu sănătoasă”.