Recomandare de film | „The Greatest Showman”, un apel la toleranță făcut în ritm de dans

Singurul lungmetraj regizat până acum de Michael Gracey, „The Greatest Showman” (2017) e genul de Musical căruia îi poți ierta ușor momentele ridicole. Mă refer la tradiționalele scene în care personajele urcă pe mese și încep să danseze în miezul unei conversații, ca la Bollywood.

Astfel de scene sunt ușor de iertat aici, din două motive: 1) protagoniștii se destrăbălează într-un mod cât se poate de simpatic, cum fac unchii la nuntă pe ringul de dans, după niște carafe de vin; 2) totul e ambalat într-o poveste înălțătoare despre succes improbabil și combaterea preconcepțiilor, deci chiar îți vine să chiui și să bați din palme.

Succesul improbabil despre care vorbeam îi aparține lui P. T. Barnum (Hugh Jackman), un antreprenor care-și propune să revoluționeze conceptul de circ, în secolul XIX. Nu i se pare suficient ca spectatorii să caște gura la numere acrobatice, ci vrea ca înșiși circarii să fie considerați fascinanți.

Recomandări

Crima pasională din lumea bună a Bucureștiului care a rămas nerezolvată și la 90 de ani distanță. Cum a sfârșit Tita Cristescu, prima Miss România

Barnum asamblează o trupă de paria, care include – printre alții – un liliputan, o femeie cu barbă, un uriaș (jucat de craioveanul Radu Spinghel) și indivizi albinoși. Practic, mizează pe „curiozități ale naturii” ca să vândă bilete.

Circul său chiar devine celebru, dar inițial într-un sens rău. Societatea se teme de „ciudații” reuniți de Barnum sub același cort, iar teama asta se manifestă prin ostilitate.

Show-ul e desființat de critici, iar trupa e apostrofată de localnicii intoleranți, care ar fi dispuși chiar să-i ardă de vii pe circari, numai să restaureze „normalitatea” în comunitate.

Oricâte lovituri ar primi, antreprenorul nu renunță. Știe că angajații săi – care îi devin o a doua familie – pot oferi spectacole uimitoare, care merită urmărite fără prejudecăți. Nu componența echipei trebuie schimbată, ci mentalitatea celor din jur.

Recomandări

Viitorul automobilelor pe hidrogen și al hibridelor nu sună bine. Explicațiile a doi experți: „Zilele lor sunt numărate” I Interviu

Energic, carismatic și veșnic optimist, Barnum ne atrage de partea lui încă din prima scenă. Devenim 100% implicați în visul său, ne atașăm profund de trupa excentrică și o aclamăm de fiecare dată când pășește pe scenă. Numerele muzicale devin pură euforie după ce înțelegem cât de important este pentru acești proscriși să fie văzuți, recunoscuți, poate chiar acceptați.

„The Greatest Showman” n-are pic de subtilitate când ne manipulează emoțional, dar măcar mesajul e lăudabil – un îndemn la toleranță. Lecția nu ne e predată cu aroganța unui profesor de modă veche, ci într-un spirit vesel, pe ritmul unor melodii încântătoare pe care nu le vei uita curând.

Nota: 8/10.

Urmărește-ne pe Google News