Regizat de Chris Addison, care până acum nu se mai ocupase decât de seriale, „Ticăloasele” ne introduce în lumea incitantă și imprevizibilă a două escroace. Josephine (Anne Hathaway) și Penny (Rebel Wilson) își pun fiecare pâinea pe masă furând-o din gura unor bărbați pe cât de pricopsiți, pe atât de naivi.
Ocupația este cam singurul lucru pe care-l au în comun cele două. În timp de Josephine se învârte prin cercuri înalte și sustrage cu rafinament sume colosale din buzunarele unor afaceriști de top, Penny se mulțumește chiar și cu câte-un prânz servit pe ochi frumoși. E o diferență colosală de clasă, de tehnică și de buget între ele.
Când cele două hoațe se intersectează pe Coasta de Azur, devine clar că într-o zonă așa promițătoare nu poate domni decât o singură regină a șarlataniei. Pentru a hotărî cine rămâne și cine-și strânge catrafusele, Josephine și Penny se iau la întrecere așa cum știu ele mai bine: prima care convinge un anumit bărbat să-i transfere în cont 500.000$ câștigă monopol asupra întregii zone litorale.
Ținta lor se numește Thomas (Alex Sharp) și este tânărul creator al unei aplicații mobile de renume internațional. Puștiul s-a îmbogățit peste noapte din descărcări ale programului său și pare suficient de necopt încât să doneze o parte din frumușica lui avere unei femei persuasive.
Penny face primul pas, pozând într-o persoană oarbă disperată să-și recapete vederea prin chirurgie experimentală. Înduioșat de-acest fals caz umanitar, Thomas pare hotărât să o ajute, dar Josephine îi prinde din urmă și complică planul rivalei sale.
Până la urmă, Josephine și Penny se avântă într-un dans al imposturii în cadrul aceleiași povești fictive, călcându-se pe bătături și făcând tot posibilul să demaște minciunile celeilalte.
Bărbații din film sunt bancomate bipede
Deși încearcă să fie ancorat în realitate, filmul își taie singur craca de sub picioare prin multe scene deloc plauzibile. Cel mai bun exemplu e personajul lui Dean Norris (actor din „Breaking Bad”) cerând-o în căsătorie pe Josephine, după ce a cunoscut-o cu doar câteva momente în urmă. Hipnotizat de fizicul și vrăjelile ei, îi pune inelul pe deget ca un gibon în călduri, total dezinteresat de personalitatea ei sau de alte detalii relevante pentru o viață de cuplu fericită.
Vedem și alți bărbați aruncând cu sute de mii de dolari înspre cauzele inventate de aceste femei, precum o soră muribundă sau o operație de recuperare a vederii. Nimeni nu cere vreo dovadă a faptului că averea i se îndreaptă către o problemă reală. O factură, ceva.
Bărbații din film sunt simpli furnizori de bani, bancomate bipede, cu nimic mai inteligenți decât un astfel de aparat. Spectator fiind, e greu să accepți o asemenea credulitate, pentru că indivizii nu s-ar fi îmbogățit într-așa hal dacă i-ar fi dus mintea atât de puțin.
Te amuză glumele cu grași?
În fine, nu asta e principala problemă a comediei, ci protagonista jucată de Rebel Wilson. Actrița e simpatică și clar înzestrată cu talent umoristic, dar nu prea stăpânește echilibrul dintre amuzant și penibil. Pe cât de distractive pot fi giumbușlucurile ei, pe atât de ușor pot irita. Scenele ei sunt 50% hazlii, 50% stânjenitor de urmărit.
N-o ajută nici faptul că scenariul cere mult umor fizic din partea ei. Fiind o actriță supraponderală, avem parte de multe momente în care se rostogolește neîndemânatic de colo-colo sau încearcă în zadar să sară peste un obstacol. Neputința ei e nostimă de două-trei ori, dar imediat devine repetitivă și obositoare.
O distribuție prea bună pentru „Ticăloasele”
În schimb, Anne Hathaway strălucește din prima până-n ultima secundă. Personajul ei n-o fi cel mai simpatic din distribuție, dar actrița îl pune într-o lumină interesantă. Grația și siguranța cu care o interpretează pe Josephine sunt dublate de o abilitate extraordinară de a imita accente și de a vărsa lacrimi la comandă. Hathaway e atât de flexibilă pe cât îi cere rolul – o prestație excelentă, chiar prea bună pentru un astfel de film.
Alex Sharp se remarcă și el în rolul lui Thomas, geniul IT-ist pe care cele două femei încearcă să-l stoarcă de bani. Din păcate, se dezlănțuie mult prea târziu. Inițial un nătărău credul, Thomas dezvăluie abia la final niște trăsături de caracter surprinzătoare, care schimbă complet modul în care-l privim.
Actorii principali sunt – de departe – punctul forte al întregului proiect, dar regizorul nu a știut cum să îi folosească. Din păcate, se înjosesc punând în scenă multe poante de prost gust. La un moment dat, Rebel Wilson e nevoită să mănânce un cartof prăjit îmbibat în apa din toaletă, ca să înțelegi despre ce vorbim. Distribuția asta merita mai mult.
Trebuie să-ți cobori standardele
Apreciez scenariul pentru câteva sclipiri de ingeniozitate care chiar m-au luat pe nepregătite. Deși nu vorbim despre un film tocmai inteligent, „Ticăloasele” surprinde prin niște răsturnări de situație bine gândite și hazliu executate. Filmul lasă impresia că s-a străduit să fie slab, doar ca să ne arunce ocazional câte-un „Ha, m-ai subestimat!”.
În ansamblu, „Ticăloasele” distrează și enervează în egală măsură. Suntem absorbiți în planul întortocheat al celor două hoațe, dar rămâne permanent activă o parte din creier care ne spune „Asta-i stupid. Nu s-ar întâmpla niciodată în viața reală”. Dacă poți scoate din priză zona respectivă din minte și dacă ești dispus să-ți cobori standardele, te vei distra timp de-o oră și jumătate. Dacă nu, îți vei blestema zilele.
PS: Ca să te bucuri complet de vizionare, te sfătuiesc să ocolești trailerul. Îți arată dinainte cele mai bune glume, deci nu mai poți râde cu aceeași poftă când le urmărești a doua oară.
„Ticăloasele” poate fi urmărit în cinematografe începând din 10 mai.
Nota: 5,5/10
Vezi și topul celor mai bune filme de comedie din toate timpurile