Comentează“Sunt tare fericită că de data aceasta nu am fost în depresie după naştere. Depresia postnatală nu-i un lucru uşor de gestionat, de cele mai multe ori este ascunsă. Cum să o recunoşti?
Dispoziţie depresivă; scăderea interesului şi a capacităţii de a se bucura; scăderea sau creşterea apetitului alimentar; tulburări de somn; agitaţie sau lentoare psihică; oboseală excesivă; sentimente de vinovăţie şi neajutorare; scăderea capacităţii de concentrare; stări de iritabilitate; anxietate; plâns facil; scăderea interesului sexual.
Retragere socială; scăderea dorinţei de comunicare şi de implicare în activităţi; absenţa planurilor; sentimente negative şi, uneori, obsesive faţă de sine sau de copil (ex. teamă de a nu-şi răni copilul sau de a nu se răni pe sine)”, a scris ea în mediul online.
Tily Niculae s-a confruntat cu depresia postanatală după doi ani de când a născut-o pe fetiţa sa.
“Le-am avut pe toate la Sofia şi de abia după doi ani mi-am dat seama că ceva nu este în regulă. Am cerut ajutor singură. Nu m-am gândit o secundă la ruşinea socială. Eram disperată şi terminată.
Dacă ar fi să explic ceea ce simţeam într-un cuvânt cel mai bine s-ar potrivi cuvântul: apăsător!!! M-au ajutat anii de dezvoltare personală, acceptarea, asumarea, dar şi maturitatea căpătată de-a lungul anilor.
Tare fericită cum pot vedea fiecare lucru mic în ceva atât de mare, astfel încât să mă pot bucura conştient de ceea ce fac copiii noştri. Dar şi mai fericită sunt că nu am renunţat la ideea de a fi mama de doi.
De abia acum înţeleg familiile cu mulţi copii. Mamele care se bucurau cu adevărat de venirea pe lume a unui nou membru, bucuria pe care eu nu o regăseam în NIMIC.
Dragostea este infinită şi oricât de greu ar fi… parcă, vorba unor mămici care îmi scriu în privat, tot mai poţi puţin! Aşa că iubita mea mama, POŢI! Lasă garda jos, acceptă că sunt zile şi zile. EŞTI om, nu robot! Iar bucuria vine natural din orice lucru mărunt!”, a completat ea.