1 comentariuL-am întâlnit pe Toto Dumitrescu la evenimentul de lansare a serialului „Lia – soția soțului meu”, care a debutat la Antena 1 pe 12 ianuarie. După „Adela”, Toto Dumitrescu va juca și în serialul „Lia”. Va interpreta rolul unui pilot.
Spune că e fericit cu meseria pe care și-a ales-o. Formarea sa ca actor nu a avut loc în România, Toto a studiat în Marea Britanie, acolo unde se gândește că ar putea să se întoarcă. Are în plan să plece definitiv din România, să joacă în filme străine. Spune că va munci din greu pentru toate rolurile lui, așa cum a făcut până acum.
Nu se laudă cu banii pe care îi primește ca actor, însă reușește să se întrețină fără să ceară ajutorul părinților. Tatăl lui, Ilie Dumitrescu, îl lăuda pe Toto pentru cariera lui. „Cred că latura artistică a moștenit-o de la maică-sa, cel mai probabil. Am investit mult în el, în educația lui, a mers la grădiniță britanică. Este un tânăr frumos, și ceilalți copii ai mei sunt frumoși, dar el strălucește. Și-a ales drumul acesta și mă bucur că a găsit o zonă în care este foarte bun, dă cel mai bun randament, ca să folosesc o expresie din sport”, a declarat Ilie Dumitrescu despre Toto, într-un interviu pentru okmagazine.ro.
Libertatea: Cum ai primit propunerea de a juca în serialul „Lia – soția soțului meu”? Cum a fost la casting?
Toto Dumitrescu: Am primit propunerea în urma performanței mele din serialul „Adela”, tot la Antena 1. Am fost chemat la casting. Mi s-a părut că personajul din „Lia” mi se potrivește mai mult cu temperamentul meu decât cel din „Adela”. Mi s-a părut… nu mai ușor, dar mai la îndemână. Deși există diferențe. Noi jucăm ceva fictiv, nu ne jucăm pe noi. A fost mai lejer decât la „Adela”.
-Ai spus de temperamentul tău. Ce fel de temperament ai? Ești o persoană vulcanică sau calmă?
-Sunt și vulcanic. De multe ori am și caracteristici ambivalente, sunt foarte calm, altă dată la polul opus. Pot să spun că sunt mai rebel din fire, iar personajul pe care îl joc în „Lia”, care e pilot, e un rebel din fire, e un om care este avid adrenalinei.
Având personaje diferite, schimbând tot timpul personajul, nu cazi într-o rutină și tot timpul te schimbi, ieși din zona de confort, trebuie să experimentezi și cred că asta e. Eu mă simt foarte recunoscător să pot să fac ceva vocațional, dar și să fiu plătit din asta.
-Oare care e motivul pentru care ți-ai ales cariera de actor? Te-ai gândit că în aceeași viață poți juca mai multe roluri?
-Da! Pot fi și pilot, și fotbalist, și astronaut. Nu știu dacă o să pot juca un rol de astronaut în viitorul apropiat, dar ideea e că poți să trăiești mai multe vieți în una și chestia asta mi se pare tare, niciodată nu cazi în rutină și nu te plictisești. Tot timpul sunt provocări și încercări noi.
Toto Dumitrescu: „Nu am suportul financiar din partea familiei”
-Spuneai că ai o meserie vocațională care acum își aduce și beneficii financiare. Faci ceea ce îți place și reușești și să câștigi bani. Te întreții singur?
-Câștig bani, dar, într-adevăr, poate nu atât de mult pe cât aș câștiga dacă aș fi un om de afaceri sau dacă aș face compromisuri și aș face o meserie care nu e vocațională până la urmă. Pentru că actoria nu e un job, consider că e totul, mă gândesc numai acolo tot timpul, la personajele pe care le fac sau la pașii pe care trebuie să îi urmez ca să interpretez personajele sau să învăț taina actoriei. E o obsesie, dacă pot să zic asta.
-Deci reușești să te întreții din banii din actorie sau apelezi la ajutorul părinților?
-Sincer, în ultima vreme mă întrețin din banii din actorie. Întotdeauna se poate mai bine, sunt foarte buni, dar scumpirile astea… se simt. Dar da, în ultima vreme nu am suportul financiar din partea familiei pentru că sunt destul de major încât să îmi iau eu viața în piept și poate că nu am nevoie de mai mult. Poate că mai mult m-ar face să devin mai comod și mi-ar înceta setea de a evolua.
-Dar dacă ai avea nevoie de bani, ai apela la tatăl tău?
-Sincer, în contextul actual, nu aș îndrăzni. Nu e vorba de mândrie, ci de faptul că mi-a dat suficient și simt chestia asta. Și poate că mulți oameni nu cred, dar uneori chiar e suficient, și unele lucruri trebuie să le faci și singur.
Eu acum nu am mașină, dar o să am și asta o să fie datorită mie, din banii câștigați de mine, din munca depusă de mine.
-Ai apărut recent și în revista A-list Magazine, deținută de Andreea Esca. Te-am văzut în postura de fotomodel.
-Ideea este că eu nu mă regăsesc în modelling, mi se pare o chestie nepotrivită mie, mi se pare că pot să exprim mult mai mult prin imagini care se mișcă, nu prin poze pur și simplu. Consider că și vocea transmite multe, trăirea, gândul care se vede în ochi, dar în poză e limitat în a transmite ceva cu substanță. Dar în același timp am făcut această campanie pentru că m-a rugat Andreea și am fost trecut ca fiind guest star, nu ca fiind model, pentru că nu mă regăsesc în postura asta.
Eu aș putea să fac chestia asta în paralel, adică campaniile pe care le-aș face nu cred că le găsim la noi, mi-ar plăcea să fac ceva, dar la nivelul de haute-couture, adică să fiu brand ambasador, dar nu prin natura de a fi fotomodel, ci prin calitățile mele de actor, să fiu recunoscut și să fiu imaginea brandului. Asta ar fi cam singura tangență, dar nu țin neapărat. Îmi place lumea modei, dar eu vreau să trăiesc mai intens și mi se pare că lumea modei nu îmi oferă intensitatea aia.
-Țintești, cumva, mai sus. Despre asta e vorba, nu?
-E o zonă diferită, cu mai multă substanță în ceea ce privește meseria, nu industria. Industria de fashion sigur că are substanță, dar ca meserie, ca fiind model, nu cred că lași dâra aia de impact. Nu e pentru mine.
-Dar tu unde ai studiat?
-Am studiat la Londra, Goldsmiths, facultatea de teatru, și cumva îmi pare rău că m-am întors, deoarece în afară, oportunitățile sunt foarte mari. În același timp mă bucur că m-am întors pentru că îmi place direcția în care se duce filmul, industria românească și îmi plac mult oamenii din industria asta.
Dar, în același timp, o să plec la un moment dat. O să plec pentru că… cred că ăsta e destinul! Ai expunere mai mare, cred că contează… aici e și o barieră de limbă. Oamenii, dacă nu înțeleg limba în care joci, asta din start e o barieră pentru ei, în schimb, nu e o barieră dacă joci în limba engleză. E o limbă internațională. Având mai multă expunere, impactul e mai mare și automat satisfacția e mai mare.
-Țintești la o carieră internațională?
-Țintesc să fac lucrurile așa cum trebuie să fie făcute. Adică nu vreau să forțez nimic, nu vreau să forțez cu orice preț, vreau să fiu genul care a făcut tot ce a putut să facă și care a primit ceea ce a trebuit să primească.
Poate că uneori mai mult nu e neapărat mai bun.
-Încotro te-ai îndrepta, dacă ai pleca din România? Te gândești la Marea Britanie, având în vedere că ai studiat acolo?
-Mă gândesc la Marea Britanie, îmi place și Franța foarte mult, America sună bine, deși parcă tot Europa e mai plină de substanță. Avem o istorie mai mare, avem și mobilă mai veche decât istoria Americii.