A trecut aproape un an de când Cristina Bălan a fost desemnată câștigătoarea concursului „Vocea României”, de la Pro TV. S-au spus multe de atunci până acum despre participarea artistei la show-ul de talente, însă nu tot. Cel puțin din punctul de vedere al Cristinei Bălan.
Cum se apropie un nou sezon al respectivului show de talente, Cristina Bălan și-a amintit de audițiile pe nevăzute la care a participa, dar și de duelul cu o altă concurentă, paula, pe care l-a avut în cadrul emisiunii.
Vedeta a făcut dezvăluiri din culise pe pagina sa de Facebook.
„V-am povestit, pe scurt, cam care a fost treaba cu audițiile pe neve.
Acum, când se împlinește un an de la filmarea duelului meu cu Paula, să vă zic despre momentul Sober.
Trecusem de blinduri și euforia atinsese cote alarmante, cu pericol de implozie, apoi liniște totală, o perioadă. Eu, în priză, pregătită toată să particip (e trendy, da?). Și nu prea mai participam, că nu se întâmpla nimic. Și ce mai fierbeam în suc propriu (organic, sigur că da)!
Știți senzația aia, când îți iei avânt de la distanță, sari peste o prăpastie mare și apoi în loc să continui, te oprești brusc pe margine? Ok, nici eu :)) Dar așa îmi imaginez toată faza.
Zilnic așteptam să primesc vești despre etapa următoare, să-mi cunosc partenera de duel/duet.
Cei din echipa Tudor aveam un grup pe Fbk (nu vă spun numele că vom fi acuzați de lipsă de modestie), unde comunicam între noi și unde Carina, „păstorul” noastru (de fapt, e managerul lui Tudor), ne transmitea diverse. Dap, grupul există, încă. Doar membrii lui sunt inactivi pe acolo (ia să le dau un buzz, că acuși se mărită Tincuța și nu mai știm unii de alții). En fin, revin.
Țin minte că după blinduri, toată echipa Tudor a fost somată să se adune la dna. Duțescu (terapeutul de voce; v-am mai povestit de dânsa, în trecut). Când m-au căutat la coardele vocale, să stabilească diapazonul vocii (da, știu, ambitus e termenul folosit, dar el se refera la întinderea unei melodii, nu a vocii), Tudor m-a întrebat și ce piese prefer, ce muzică ascult. Bineînțeles că am sărit cu Queen-u’, apoi Pink, Jackson etc.
Așa că mare mi-a fost bucuria când piesa primită a fost Sober.
Dar mai e ceva de povestit până acolo :)
Intr-o frumoasă zi de vară am primit vestea că filmăm etapa când Tudor formează echipele de duel și ne dă piesele aferente. Aveți o părere prea bună despre mine dacă vă gândiți că mai știu ziua exactă, dar era vară, asta e clar ca lumina zilei care tocmai a apus.
Cu emoții în buzunar, am plecat de acasă către locație (da, e corect spus, că era ceva închiriat pentru filmări), nerăbdătoare să aflu cu cine și mai ales cu ce mă duelez.
La un moment dat, înainte de a urca pe acoperișul clădirii, unde se filma totul, am sesizat o forfotă printre membrii echipei de filmare și, curioasă din fire, am întrebat ce se întâmplă. Mi s-a spus că o concurentă e de negăsit. Agitație, panică și căutări insistente, intrat la bănuieli că ceva i s-a întâmplat, vă imaginați ce era pe acolo, fix înainte de a filma. Îmi amintesc că mi s-a spus numele concurentei, însă eu nu-mi știam prea bine coechipierii.
Într-un final, a apărut și fata dispărută și am urcat cu toții pe acoperiș, cu mult entuziasm și „wow-ism”, că doar clădirea era înaltă și panorama foarte generoasă, soarele către apus, ce mai, ca-n filme.
Mai trebuie să spun că curiozitatea era la cote maxime? Evident că toți eram pe jar, să aflăm care ni-s sorții deciși de Tudor. Care, tot evident, avea chef de glume.
Destinul aka Tudor a decis că eu voi cânta cu Paula Rotar, întâmplător (sau nu) concurenta care fusese dată dispărută cu puțin timp în urmă :))
Nu știam nimic de Paula, vedeam doar o fată blondă, filiformă, aparent fragilă. Ca să spun drept, mi s-a părut ciudățică. Nu pot să explic de ce, punctual. Era doar o primă impresie. Nici măcar nu schimbaserăm două vorbe. O, dar aveam să schimbăm mai mult de atât, în următoarea perioadă.
Nu voi mai lungi scrierea, dar trebuie să vă spun că după ce am jubilat ca un cățel când aude cheia în ușă, pentru piesa Sober, din momentul în care am început repetițiile și antrenorul nostru a început să ne (cam) critice interpretările, c’est (cam) fini le comédie. Cel mai des auzeam „măi, încă nu v-ați asumat-o”, lucru care mă scotea din minți.
Asumă, asumă, asumă! Devenise motto-ul mini-echipei Paula&Cristina, ne întâlneam să repetăm și să ne asumăm naibii piesa aia, care deja mă scotea din sărite, că eu sunt o vicioasă, dar cu alcooalele nu le am, bucura-mi-s-ar ficatul.
(Paula îmi mărturisise că și ea era fericită că avem Pink în „program”, că și ea o dăduse ca exemplu de preferițe muzicale, când Tudor a întrebat-o, la fel ca pe toți concurenții).
Nu știu cât ne-am asumat sau nu în ziua filmării duelului, că eram amandouă stresate la maxim și cu tentativa de coregrafie pe care o aveam de executat (doar nu credeați că totul a fost ad-hoc). Aveam de pornit dintr-un punct, apoi de făcut câțiva pași, trebuia să ne oprim una în fața celeilalte, apoi iar să ne depărtăm, să ne apropiem, să ne rotim de braț, să ne prefacem că suntem rupte de bete, să cădem în genunchi… Ah, și să cântăm cum putem mai bine, părțile repartizate.
A fost o învălmășeală, pentru mine. Pe lângă faptul că amândouă eram conștiente că pentru una din noi va fi sfârșitul concursului, mai era și stresul să nu ne încurcăm una pe alta sau să nu ne ia valul, să zbierăm demonstrativ (se poate întâmpla și fără să vrem sau să ne dăm seama).
Îmi plăcea Paula. Nu simțeam rivalitate, dimpotrivă, noi repetaserăm piesa și coregrafia la modul de duet, nu duel. Ea e actriță, are o simțire, un foc interior care mă inspiră.
Sigur că n-am să pretind că voiam să câștige ea în defavoarea mea, dar, nu știu cum să explic, aș fi vrut să n-o cunosc ca om, să nu-mi placă de ea, ca fire. Sau să treacă și ea mai departe. Știu că își dorea mult. Și n-aș fi vrut să fiu eu cea care-i taie aripile pentru acel show.
Din acest motiv, când mi-am auzit numele din gura lui Tudor, am simțit emoții amestecate. Bucurie și ușurare pentru mine, tristețe și dezamăgire pentru Paula. Pentru fata aia blondă, aparent fragilă și ciudățică la prima „strigare”, dar atât de vie și de interesantă, talentată și frumoasă. Fata incredibil de emotivă, când era vorba să urce pe scenă. Fata cu mult bun simț, cu care am lucrat atât de frumos, fără niciun clinci, fără vreun moment de tensiune sau de rivalitate manifestată în vreun fel (și am un nas deosebit de fin în a detecta treburi d-astea)”, a detaliat Cristina Bălan.