Are 10 ani și jumătate, a făcut reclame de la o vârstă fragedă, are în palmares roluri în filme românești, dar și într-o producție americană, iar de 3 ani studiază actoria.
Tudor Oprișan ne-a dezvăluit cum a ajuns în rolul lui Matei Dragomir și ne-a povestit despre aparițiile sale în „Las Fierbinți”, dar și despre alte proiecte în care este implicat.
Libertatea: Cum a fost la casting pentru serialul „Vlad”? Cum ți-ai controlat emoțiile?
Tudor Oprișan: Sincer, nu am avut emoții, nici nu îmi dădeam seama foarte bine pentru ce dau castingul. Nu știam dacă este doar pentru o reclamă sau pentru film. Nici nu m-am gândit că poate fi vorba despre un serial. Am dat castingul pe o scenă în care mă jucam pe tabletă și vorbeam cu „mama mea” într-o cameră de hotel. Ce e foarte tare este că apoi aceasta a fost chiar ultima scenă cu mine care s-a filmat pentru sezonul 1.
Câți candidați s-au prezentat pentru rol?
Nu știu exact câți, am înțeles că în jur de 14, știu doar că am rămas doi sau trei și am așteptat rezultatul final cam două zile.
Cum te înțelegi cu părinții din serial? Ce sfaturi ți-au dat actorii?
Mă înțeleg foarte bine cu amândoi! Olimpia Melinte, mama mea din serial, e mereu grijulie și e foarte caldă. Andrei Aradits, tatăl meu, mă învață multe lucruri interesante în pauzele de filmare – să vorbesc limbi străine inventate, să fac jocuri de asocieri de cuvinte. Dar cel mai tare ne-am distrat când m-a învățat să vorbesc aiurea, adică multe cuvinte fără sens neapărat, cât să pară ca avem o discuție reală. De fapt, cu toată echipa m-am simțit foarte bine pe set – cu Jesus (del Cerro, regizorul – n.r.) aveam saluturi speciale, cu Alina de la costume îmi făceam uneori temele, iar Adi Nartea mereu povestea tot felul de întâmplări amuzante. Și chiar în prima zi de filmare am primit un sfat: să nu fii mai atent la tine decât la ceilalți când joci, așa vei putea să joci real.
Nu ești la prima experiență actoricească. În ce ai mai jucat?
Nu, nu este prima experiență. Joc în reclame de la doi ani și jumătate. În „Las Fierbinți”, am avut două apariții, în două episoade diferite: prima dată am fost Firicel mic (când era copil); a doua oară am fost nepotul primarului și făceam multe farse.
Mai e un scurtmetraj în care am jucat, „Mă cheamă Costin” (regia Radu Potcoava, 2016), și am mai avut un rol principal în „Dragă Moș Crăciun” (regia Bogdan Iliesiu, 2018). În lungmetraje… apar puțin în „Fixeur” (Adrian Sitaru, unul dintre frații personajului principal) și într-o producție americană, „Backdraft II”.
„Se râdea mult, dar nu înțelegeam întotdeauna, pentru că erau glume de oameni mari”
Ce faze haioase îți amintești de pe platourile de filmare?
Se râdea mult, dar nu înțelegeam întotdeauna, pentru că erau glume de oameni mari. M-a distrat foarte tare când s-au tras dublele cu Andrei (Aradits) căutând în tomberon și în mașina de gunoi. Câteva duble bune.
Cine din familie a sesizat potențialul tău artistic și te-a îndemnat spre actorie?
Cred că a venit de la sine, după primele reclame. Acum, fac un curs de actorie după ore, o dată pe săptămână, cam de 3 ani, cu aceeași profă – Anca Cernea. Cu ea facem mai mult jocuri, iar la sfârșit de an avem o piesă de teatru rescrisă chiar de ea, pentru că are foarte multă imaginație. O jucăm în fața părinților și mergem și la un festival de teatru pentru elevi. Am câștigat și premii cu ele.
Cum ți s-a schimbat viața, cum te privesc colegii de școală?
Într-o dimineață, am deschis ușa clasei și toți colegii au sărit: „Te-am văzut în «Las Fierbinți»! Te-am văzut în «Las Fierbinți»!” Asta a fost așa, pe moment, nu e ca și cum mă oprește lumea pe stradă… „Vlad” a fost foarte tare, pentru că am un episod în care chiar am jucat alături de câțiva dintre colegii mei. Iar acum vom avea iar un proiect împreună, cu mai mulți colegi din școală: o să fim „pionieri” în scurtmetrajul „Nu trage perdeaua”, un film despre primele zile ale revoluției din ʼ89.
Citește și: