ComenteazăSolistul a venit în Bucureşti cu un parpalac din piele, cu intenţia să înregistreze o piesă rock şi a învăţat să cânte manele într-o noapte, pentru că, la studioul de înregistrări, era nevoie de un solist potrivit unor noi compoziţii. “4 nopţi şi 4 zile” (2005), melodia ce i-a schimbat viaţa, a fost un succes atât de mare încât, la o săptămână de la lansare, se auzea în toată România. “Atât de rapid a fost succesul încât nimeni nu-mi ştia faţa. Mergeam pe stradă şi-mi venea să strig: «Am reuşit, eu cânt piesa asta! Nu mă credeţi?»”, povesteşte el. A urmat apoi “De ce mă minţi”, una din cele mai ascultate manele din ultimii 10 ani.
A împlinit 18 ani ascuns într-un vagon
Însă, până la acel moment de cotitură, viaţa sa a fost un chin. A plecat de acasă alungat de părinţi (tatăl său îl considera măscărici pentru că îi plăcea să cânte), după o viaţă grea, într-un cartier muncitoresc din Braşov, unde până şi de Paşte mânca doar Eugenia şi mirosea friptură de la vecini. “Familia mi-a întors spatele, fraţii şi surorile mele nu mă primeau la ei nici de Crăciun. Când am plecat, am vrut să nu mai ştie nimeni de mine. De la 15 ani, timp de 3 ani, am cules porumb, apoi am curăţat ştiuleţi bob cu bob la o fermă lângă Belgrad”, povesteşte Liviu (36 de ani). Intensificarea războiului din Kosovo l-a făcut să rişte, să plece spre Austria. “Am împlinit 18 ani într-un pod al unui vagon, încercând să intru în Austria. Timp de 17 ore am stat, de majorat, învelit în vată de sticlă. Aproape nemişcat, în ciuda mâncărimilor”, continuă istorisirea Liviu. A fost prins şi trimis într-un găr de refugiaţi iugoslavi de lângă Viena.
Manele pentru musulmani în lagăr
Prima sa cântare cu audienţă mare a fost în lagăr, cu piesa “Frate, frăţiorul meu” (Generic), pe care a cântat-o zilnic, timp de şase luni: “Cântam în fiecare dimineaţă la staţia de amplificare, după rugăciunea musulmanilor: imamul – la 8.00, eu – de la 9.00. Ascultau piese româneşti cântate de mine deopotrivă sârbi, croaţi, albanezi. Până să fiu eliberat (18 ani), ai mei n-au ştiut nimic de mine. Mama îmi făcuse parastase la biserică. Când am intrat în casă, mama a leşinat, iar tata mi-a întors iar spatele. Eram un fel de Elodia, numai că eu am înviat”, adaugă Liviu care, din primii bani câştigaţi, a refăcut şi remobilat apartamentul părinţilor, pentru că nu aveau posibilităţi, asta deşi nu mai locuia acasă. “Am muncit apoi pe brânci, la un service auto, schimbam şi căram zeci de tăvi cu ulei pe zi, iar seara cântam la un bar, botezat “Scufiţa Roşie”. Acolo am luat şi prima şpagă – două milioane de lei, dublul salariului meu”, îşi aduce aminte artistul care, în momentul maxim al gloriei sale, avea în faţa casei opt autoturisme personale. “Am revenit la familie după ce mi‑a întors spatele. Fratelui meu cel mare i-am făcut cadou la nuntă un apartament cu trei camere, aproape că a leşinat când i-am dat cheile. Iar el l-a vândut!”.
«Renegatul» nu poartă pică nimănui
Giulia, femeia pe care a luat-o de soţie, a devenit echilibrul lui şi i-a dăruit familia şi iubirea de care nu a avut parte niciodată
Alungat, privat de dragostea şi protecţia familiei, Liviu a supravieţuit şi i-a iertat: “Sunt sânge din sângele meu, nu îi reneg cum au făcut ei când m-au dat afară din casă. Însă mi-am făcut datoria faţă de ei. Acum, am propria mea familie, singurii pentru care lupt şi la care ţin: Giulia, soţia mea, şi copiii noştri, Isabela şi Mario. Ştiu ce înseamnă să fiu rănit şi ei nu vor avea soarta pe care am avut-o eu. Anii de greutăţi m-au învăţat să lupt şi pentru fericire, nu doar pentru bani. Cei ce cred că nu-i aşa, pentru ei aş vrea să fiu îngropat cu mâinile afară să vadă lumea că nu iau nimic după mine”.