Actorul de 59 de ani ne-a vorbit despre cum și-a început cariera și care au fost pașii esențiali în formarea sa, despre ieșirea din zona de confort și sfatul dat fiului său când a decis să-i calce pe urme.

Libertatea: Cariera dv. a început la Teatrul
din Piatra Neamț. Cum a fost transferul la București?

Claudiu Istodor: Mi-am început cariera la Piatra Neamț, unde, pe vremea aceea, exista un stagiu obligatoriu, după ce terminai școala, de minimum trei ani. Eu am stat patru ani, pentru că soția mea de atunci a terminat cu un an după mine și am așteptat-o. Consider însă că a fost foarte important acest stagiu, ba chiar i-aș sfătui pe tinerii actori să meargă undeva în provincie și să lucreze un an sau doi, e important ca la începutul carierei să lucrezi din plin, nu să pierzi vremea.

A urmat apoi un concurs la București, pe care
nu l-am luat, din varii motive, după care încă unul, iar al treilea a fost cu
noroc. A urmat Teatrul Național, unde am stat vreo 5-6 ani, după care am plecat
la Teatrul Mic, unde sunt de peste 20 de ani.

– Cea mai mare realizare pe plan profesional
care ar fi?

– Din punct de vedere profesional, consider
că realizările mari se întâmplă atunci când reușești să te schimbi. Orice actor
câștigă mijloace în timp, pe care poate să pună baza. Ți se poate întâmpla uneori
să nu ai inspirație, însă tu știi că ai aceste lucruri pe care le poți folosi.
Important este ca din când în când să le schimbi, să faci altceva decât ai până
la acel moment, mai ales că, în general, pentru un rol ești ales pentru ce se știe
despre tine.

Uneori, în viață, e bine să faci niște pariuri pe care să îți asumi că le poți și pierde. De exemplu, mie nu îmi plăcea micul firesc, nu îl suportam și ani de zile m-a preocupat zona aia teatrală, mi se părea că funcționa foarte bine, până mi-am zis că e momentul să văd și eu cum e cu micul firesc. Și am mers într-un alt teatru, nu acolo unde eram angajat, am făcut asta și mi-a prins foarte bine; practic, aveam mijloace noi.

Claudiu Istodor Foto: Sorin Cioponea

Eu sunt un om mai pudic, nu-mi plac înjurăturile, consider că foarte puțini oameni pot să înjure fără să fie dizgrațioși .Așa că am ieșit din zona de confort, am mers pe scenă și am încercat să joc într-un spectacol în care să fie folosit un limbaj neacademic. Era o comedie, un regizor în care aveam mare încredere, partenerii erau minunați.

De unele roluri, mai slab interpretate, își amintește „cu oarecare jenă”

De asemenea, consider că în viața unui actor sau a unei actrițe au loc schimbări biologice, pe care e bine să le conștientizezi și să le folosești, să nu te crezi altfel decât ești. Mi se pare un principiu foarte important – să nu vrei să pari altceva decât ești. Pentru că se poate întâmpla ca tu să ai o imagine despre tine și imaginea ta din afară să fie alta. Trebuie să te reorganizezi, să te cunoști din nou. Astea pot să spun că sunt marile mele realizări.

Sigur că am avut roluri care mi-au ieșit mai
bine, altele, mai puțin bine, roluri de care îmi aduc aminte cu mai multă emoție,
poate de altele cu oarecare jenă, dar timpul nu e pierdut; sper să mai reușesc și
să mai greșesc.

Lecția de viață pentru fiul lui, Claudiu Aaron Istodor: „Să ceară sfaturi, dar hotărârea să o ia el!”

– Vă așteptați ca fiul dv., Tudor, să aleagă
tot actoria? Ce vârstă avea când v-a mărturisit asta și ce l-ați sfătuit?

– Nu am avut nici un fel de așteptare. La un
moment dat, pe la finalul liceului, m-a întrebat ce părere am și i-am spus:
“Cum crezi tu!”. Și acum îl încurajez să facă lucrurile cum le simte, să ia
hotărârile singur, să ceară sfaturi, dar hotărârea să o ia el. E important să
fii răspunzător pentru hotărârile tale, ca să nu poți să dai vina pe altcineva.

– Ați avut emoții când ați jucat, prima oară,
pe scenă alături de Tudor?

– Da, am avut emoții!

– Faptul că jucați alături de Maia atât la
teatru, cât și în serialul “Sacrificiul” este un avantaj? Ce sfaturi vă dați?

– Nu știu dacă ne dăm neapărat sfaturi, dar
vorbim, mai ales că vorbim aceeași limbă, ne spunem dacă ni s-a părut că a fost
bine sau n-a fost bine, aici am ratat-o, urmează o mică suferință, dar mergem
mai departe.

Urmărește-ne pe Google News