Comentează„Declarație de dragoste. Universală”, începe postarea lui Morar. După care, urmează și versurile, care au adunat sute de aprecieri.
O să mă lași să te mai țin în brațe?
Măcar vara asta. Și până va trece iarna.
O să te mai pot ține în brațe?
Măcar până vei sufla în lumânările
următorului tău tort.
–
Sunt gata să risc hernia supremă, dar lasă-mi brațele
să te arunce încă enșpe anotimpuri spre cer.
Să fii singura specie dintre înaripate
pe care o pot prinde din zbor.
–
Voi trage de toate fiarele Pământului
ca să te pot ridica deasupra creștetului.
Iar, în coborâre, obrajii tăi să se potrivească perfect
în curbura dintre gâtul și umărul meu.
–
Zi-mi, te rog, nu-i așa că ziua în care nu vei mai alerga
să te iau în brațe va pica undeva după Sfântul Așteaptă?
Pentru că prefer să-mi deformeze coloana
fericirea, nu povara vieții.
–
O să mă lași să te mai țin în brațe?
Măcar vara asta. Și până va trece iarna.
O să te mai pot ține în brațe?
Măcar până vei sufla în lumânările
următorului tău tort.
–
O să demonstrez științific că oamenii mari
scad în înălțime din ziua în care
nu-și mai pot ține puii în brațe.
Din ziua aceea, oamenii mari devin oameni mici.
–
Ce mă fac eu, dacă în viața asta,
va veni o zi când
nu te voi mai ține în brațe?
Copilul meu.
„Ele sunt adevăratele comori ale tale, Mihai!”, ” Ce comori ai, Mihai! O adevărată… declarație de dragoste! Ești cel mai fericit părinte!”, Doamne, cât de frumos! Mi-au dat lacrimile, atât de frumos”, au fost câteva dintre comentarii. În primăvara acestui an, Mihai Morar și-a deschis cafenea.
Citește și