ComenteazăLa 77 de ani, artista care și-a făcut un nume în epoca comunismului, grație talentului și vocii sale, s-a implicat și se implică în acte de caritate despre care foarte rar vorbește. Asta fiindcă pentru ea importantă nu este publicitatea. Important e ajutorul pe care-l acordă semenilor săi. Acum însă, Margareta Pâslaru e nevoită să petreacă mai mult timp în casă, așa are grijă de sănătatea sa. Familia ei e departe, dar nu se simte singură.
„Atâta timp cât avem o carte în casă, nu suntem singuri. Eu niciodată nu mă simt singură, cuvântul ăsta nu există la mine. Nu e vorba că sunt optimistă, sunt o persoană dramatică, am alte tristeți, dar totul se reglează în muzică.”, a declarat Margareta Pâslaru pentru Formula As.
Artista are o fiică, pe Ana Maria Sencovici, care locuiește cu familia peste Ocean. Margareta Pâslaru călătorea des să își vadă familia, însă acum s-au văzut doar prin Skype. „Țin foarte mult la familia mea, și la cei vii, și la cei morți, tocmai de asta evit să vorbesc despre ei în interviuri. Simt că am datoria să-i țin la distanță de comentariile altora. Există uneori o curiozitate morbidă a publicului față de unele detalii de viață, care te duce parcă cu gândul la farsele lui Caragiale. Familia mea e bine, eu fac naveta regulat peste Ocean, fiica mea vine și ea aici când poate, dar sigur că acum, dat fiind contextul pandemiei, ne-am văzut mai mult pe Skype.”, a adăugat ea pentru aceeași sursă.
Secretul Margaretei Pâslaru
Puțină lume știe că Margareta Pâslaru a ales să-și schimbe numele – e drept, schimbarea nu e mare, dar e semnificativă pentru o parte a publicului internațional -, după ce francezii au râs de ea. S-a întâmplat în 1969, la Cannes. Amuzată și deloc supărată, vedeta scenei muzicale a povestit cu lux de amănunte toată această întâmplare.
„În 1968 am primit Discul de Aur pentru recordul de vânzări constante. Motiv pentru care, în 1969, am fost invitată la gala MIDEM, la Cannes, unde veneau câștigătorii discurilor de aur din anul precedent. Era a treia ediție. A fost un moment senzațional, fiindcă era prima mea ieșire în Vest, eram prima solistă de muzică ușoară din România invitată la acest eveniment, dar, mai cu seamă, pentru că în seara aceea magică, pe scenă s-a creat o aliniere de personalități unice, pe care nu am mai regăsit-o niciodată: Ginette Reno, James Last, Tunes Dizzie, Muslim Magomaev, Patty Bravo, Jaffa Yarkoni, Juan Manuel Serrat, Amalia Rodriguez, Dalida, Mireille Mathieu, Udo Jurgens și Adriano Celentano.
Nu existau premiile 1, 2 sau 3, toată lumea primea câte un trofeu egal ca valoare. Singurul supertrofeu i-a fost decernat lui Maurice Chevalier, care împlinise 80 de ani. Monstrul sacru Chevalier a venit și ne-a felicitat pe fiecare la rând. (…) Au fost două întâmplări nostime la Cannes. Prima s-a petrecut chiar pe scenă.
Prezentatorul trebuia să mă anunțe, așa că începe: “Și acum, din România, domnișoara Marguerite…”. Și se oprește. Mai încearcă o dată, se oprește în același punct și-l pufnește râsul. După alte câteva clipe, în care nimeni nu înțelegea ce se întâmplă, maestrul de ceremonii zice: “În sfârșit, domnișoara Marguerite… Pisslarue”. Toată sala a izbucnit în hohote de râs. Pentru cei care nu cunosc limba franceză, felul în care prezentatorul mi-a pronunțat numele s-ar putea traduce prin “urinează pe stradă”. După ieșirea din scenă, domnul cu pricina a venit la mine în culise ca să-și ceară scuze, dar m-a sfătuit să-mi schimb ortografia numelui, astfel încât să iasă „passelaru”, adică ” trece/traversează strada”. Ceea ce chiar am și făcut”, a povestit amuzată Margareta Pâslaru.