Monica Bîrlădeanu, 43 de ani, i-a dezvăluit bunului său prieten Mihai Morar, cu ocazia podcastului „Fain și simplu”, cum s-a dezvoltat în Los Angeles, „Cetatea filmului”, acolo unde a stat vreme de câțiva ani, urmând actoria la Hollywood. Ieșeanca a mărturisit că a întâlnit o lume artificială la suprafață, fără conexiuni reale, în spatele luminilor rampei. Ce este, în realitate, în afară de poleială, party-uri și blițuri? Monica acuză că la Hollywood este o lume falsă!
„Cum ești pe 21 august, putem să ieșim la masă?!”
„În LA devii egoist, narcisist, faci idoli din valori greșite, bani, faimă. Când trăiești într-o mlaștină, e imposibil să nu te murdărești. Dacă lucrezi într-o benzinărie, e imposibil să nu miroși a gaz. Sunt absolut convins că nu regret nimic, mi-a fost foarte necesar. Trebuia să trăiesc perioada aia, a trezirii, a identității, a conștientizării emoțiilor. LA e foarte primitor, dar dacă apuci să te integrezi, să lucrezi, să ai prieteni, lucrurile se schimbă și să ai conflict de valori. «Cum ești pe 21 august, ești OK, putem să ieșim la masă?», decizi la telefon. Și suntem prieteni foarte buni”, a povestit ieșeanca.
„Totul este de fațadă”
Monica Bîrlădeanu, actriță în 25 de pelicule, nu s-a sfiit să prezinte o lume rece, arătând cum este viața în California: „N-o să auzi un american bârfind, oamenii sunt preocupați de ei înșiși, de casa lor, de familia lor, de jobul lor și de politică. La întâlniri vorbești, treci în revistă ceea ce ai făcut la serviciu, de ce fac copiii la școală, care pe unde a ajuns, dacă s-a mai confruntat cineva cu vreo sperietură dacă a luat vreo boală, ceva, totul este la suprafață! Faci yoga, apoi când ieși de la cursuri mergi pe aceleași chestii, bani, faimă, totul este de fațadă. Eu aveam un ego cât China, nu citeam nimic despre mine, nici laude, nici de rău. Așa am aflat că m-aș fi măritat, dintr-un articol de ziar, curgând felicitări pe telefonul mobil. Laudele nu le citesc pentru că este un balon umflat. Iar detractările îți afectează mult autenticitatea”.
„Am admis că nu sunt o prințesică, am plâns mult”
Actrița s-a dezvoltat foarte mult și spiritual, trecând peste diverse etape ale vieții, fiind în acest moment satisfăcută cu conexiunile reale pe care le are cu oamenii, lucrând la egoismul personal, vindecându-se de lucruri ce-o dureau. „În timp, am devenit un om rece, închis. Când am ajuns în Los Angeles a trebuit să admit că nu sunt o prințesică, doar o fată de la Iași care a înmagazinat foarte multe lucruri ca vinovăție, rușine, emoții toxice și novice, aia a fost ziua zero. De acolo am pornit în sus. Am plâns mult! Plânsul este eliberator. Cea mai mare frică era teama de a fi rănită. Înțelegeam așa: ca să capeți iubire, trebuie să oferi iubire. Iubirea în capul meu însemna afecțiune, satisfacerea nevoilor ceiluilalt, deveneam toate lucrurile de care era nevoia. Suna a tranzacție: eu îți gătesc, îți dau asta, te iubesc, tu-mi dai asta. Credeam că iubirea e serviciu contra serviciu. Nu mai încurajați dragostea tranzacțională!”.