Pe la 16 ani, Cesaria Evora a început să cânte prin baruri, singură sau, ceva mai târziu, împreună cu o trupă din care făcea parte iubitul ei, chitaristul Eduardo. Viaţa de cântăreaţă de bar nu era însă cu nimic mai uşoară decât viaţa în Capul Verde în general. Sătulă să amuze marinarii care acostau pentru o zi, să suporte remarcile rasiste ale aristocraţiei albe care nu vedea cu ochii buni libertatea de care se bucura, rănită de iubirea care se tot îndepărta de ea, Cesaria a traversat o lungă perioadă depresivă, înecându-şi amarul când într-un pahar, când într-o ţigară portugheză, când în morna, pe care nimeni nu o cânta ca ea. În 1973 era o celebritate locală, dar sărăcia îi rămăsese prietenă fidelă. Într-o zi, descurajată, a abandonat muzica. Timp de mai bine de un deceniu nu a mai cântat deloc, iar aceşti ani nu înseamnă altceva decît un lung şir de iubiri ratate.

Nu şi-a găsit niciodată marea dragoste

Provenind dintr-o familie extrem de săracă, interpreta a suferit mult timp din acest motiv, precum şi din cauza faptului că nu a ajuns niciodată să-şi găsească perechea în viaţă, avînd nu mai puţin de patru eşecuri în căsnicie. Aceste probleme personale, care în urmă cu peste zece ani nu interesau pe nimeni, i-au provocat, o lungă perioadă, căderi nervoase şi refugieri în alcool, pe care însă a reuşit să le depăşească.
Cesaria a dorit întotdeauna să fie liberă şi celibatară, nu a suportat ideea să fie legată nici de un stăpân, nici de un bărbat. Mamă a trei copii din taţi diferiţi, nu a fost, însă, niciodată scutită de comentarii. „Că bei, sau că divorţezi, critici vor exista întotdeauna. Dar nu le acord nici o importanţă. Când beam un whisky într-un bar şi auzeam bârfele, mai serveam un pahar, măcar să aibă despre ce să vorbească lumea”, mărturise ea detaşată.

Succesul s-a lăsat mult aşteptat

În 1988, şansa apare în viaţa ei sub chipul producătorului Jose da Silva, originar din Capul Verde, care a crescut în Dakar şi la Paris. Subjugat de vocea profundă a Cesariei, acestea îi devine manager şi mentor. Hotărât să facă din ea un star, începe prin a-i deschide porţile comunităţii capverdiene exilate la Paris, în faţa căreia o invitată să cânte. Da Silva creează casa de discuri Lusafrica, unde Evora scoate albumul „La Diva Aux Pieds Nus”, deopotrivă un debut şi o etichetă pentru viitoarea ei carieră. Însă adevăratul succes internaţional i-l va aduce, în 1992, albumul „Miss Perfumado”, care s-a vândut în peste o jumătate de milion de exemplare.

Deşi reşedinţa ei de bază a rămas în oraşul de baştină, Mindelo, Cesaria Evora a devenit un adevărat globe-trotter, ducând morna cu ea în toate colţurile lumii. Deşi tardiv, succesul cântăreţei este considerabil: cele opt albume ale ei s-au vândut în peste patru milioane de exemplare, i-au fost atribuite multe premii, printre care o distincţie UNESCO pentru rolul ei de ambasadoare a muzicii africane, a fost chiar nominalizată de trei ori pentru un trofeu Grammy.

Cântatul în picioarele goale, un tribut

Într-o vizită în România, unde a ajuns de cinci ori, Cesaria Evora a dezvăluit motivul pentru care cântă în picioarele goale. Artista a mărturisit că obişnuieşte să cânte desculţă deoarece de mică nu i-au plăcut pantofii, ea adăugând că pentru a înţelege acest lucru este necesară o vizită în Insulele Capului Verde, unde oamenii sunt foarte săraci. Cesaria Evora, în vârstă de 70 de ani, supranumită, de altfel, „Diva desculţă”, apare pe scenă doar în picioarele goale, în semn de solidaritate cu femeile şi copiii săraci din ţara sa, despre ale căror suferinţe cântă.

 
 

Urmărește-ne pe Google News