Victor Rebengiuc, la 90 de ani, despre cel mai important rol din afara scenei: „Nepoțelul a fost un cadou nemaipomenit pentru mine”

Amintiri dintr-o altă viață

Actorul a rememorat episoade din copilăria sa. Părinții s-au despărțit când el avea doar 3 ani. A crescut fără tată, care și-a părăsit familia, murind în cele din urmă la Stalingrad.

„Nu am avut tată, dar am avut bunic din fericire. Am fost crescut de bunicii materni. Au fost minunați cu noi, ne-au crescut foarte bine. Au fost oameni simpli, fără origine muncitorească. Erau oameni de la mahala. Mama mare era o fată frumoasă când era tânără, avea și ceva zestre, o casă. Bunicul era un bărbat superb. Nu l-am moștenit noi, nici eu, nici frate-miu. Avea mustață, era brunet cu părul creț. A avut cinci copii, patru fete și un băiat. Când nu mai aveau copii de crescut, am apărut noi”, și-a început povestirea Victor Rebengiuc.

Cum a învățat să citească la 4 ani

Bunicul i-a fost și tată, și mentor, iar bunica sa, prima învățătoare. „S-a ocupat foarte mult de noi. Eu la 4 ani știam să citesc și să socotesc! Bunica mea m-a învățat. Citeam ziarul în mod curent, nu aveam probleme. Ea punea, săraca, când mâncam la prânz, un ziar ca să nu se păteze fața de masă. Eu, în timp ce mâncam, citeam ce vedeam acolo. Mă certa mereu, «nu mai citi, mă, mănâncă acolo!», iar eu îi spuneam că mănânc, dar tot mai aruncam un ochi. Știam tot ce se întâmpla în anii ‘40. La un moment dat schimba ziarele, le punea invers. Citeam și așa, că mă obișnuisem oricum”, a relatat, amuzat, maestrul.

Recomandări

Cât a costat nesimțirea lui Iohannis

În căutare de chirie mai ieftină

Actorul a dezvăluit că mama lui nu a vrut să-l vadă jucând în piese de teatru! „Îmi spunea: «Tu mori acolo și eu nu vreau să văd!». Nici într-o piesă nu voia măcar să mă vadă murind. Își iubea copiii, săraca. Avea doi copii. Muncea foarte mult. La un moment dat, ea era singura care aducea ceva în casă, un salariu. Tata mare nu avea de lucru. A fost greu, greu!”, a spus Rebengiuc.

Bunicul a vrut să facă o afacere, o măcelărie, dar a dat greș. „A pierdut casa și noi ne tot mutam, însă, în fiecare an de Sfântul Andrei, vreme de vreo câțiva ani, patru sau cinci, mai mult, mai puțin, ne mutam dintr-un cartier al Bucureștiului în altul. Cu camionul. Eu și cu fratele meu stăteam pe mobilă. Se întâmpla asta pentru că erau mereu în căutare de chirie mai ieftină”, a mai dezvăluit el.

Rolul de bunic: „Un cadou”

Victor Rebengiuc a jucat în nenumărate roluri, multe memorabile, în filme, în teatru, în comedii, în drame. Găsește însă că în afara scenei, cel mai frumos rol este cel de bunic. 

„Vorba cuiva: «Dacă știam că nepoții sunt așa de mișto, îi făceam pe ei mai întâi». Pe Tudor l-am iubit și îl iubesc în continuare. Copilăria lui a fost grija mea ca el să aibă un tată pentru că eu nu am avut și nu am găsit niciodată un tată. Am vrut să știe sigur că are un tată și că tatăl ăsta îi poate fi de ajutor când are el nevoie”, a povestit la podcast actorul. 

Recomandări

Similitudini în programele de guvernare: decalogul USR – AUR

„Nepoțelul a fost un cadou nemaipomenit pentru mine. Am mers cu el la munte pentru că nu putea fiul meu. Cel mic lucrează de dimineața până seara. Are exerciții de făcut la nu știu ce materie. Este cu olimpicii, are medalii. Învață. Are 15 ani. Și când era mai mic, îl duceam la grădiniță, îl luam. M-am dus cu el să se dea în tobogan. Nu îndrăznea să se urce pe scara aia și-mi cerea să-i dau mânuța”, a povestit emoționat.

Urmărește-ne pe Google News