ComenteazăJoi, Macanache l-a însoțit pe Nana Falemi la „Interviurile Libertatea” nu pentru a-și lansa un album sau pentru a vorbi de cariera în televiziune, ci pentru a-i îndruma pe români să iasă din casă și să facă sport. „Am făcut și eu sport, am făcut gimnastică vreo 10 ani. Din cânt în când mai fac câte un salt pe spate în locuri ciudate, să-mi aduc eu aminte cum era. Fotbalul este mult mai universal. Anul trecut la Cupa Intercartiere am jucat pe toate posturile, nu am fost doar portar, dar acum am ajuns să obosesc mai repede”, ne-a povestit artistul care este un susținător înfocat al proiectului demarat de fostul stelist, Nana Falemi, turneul Cupa Intercartiere care-i și poartă numele. „De când sunt mic și cred că în toate cartierele, nu numai în București, toți jucăm fotbal. Până și fetele joacă fotbal când sunt mici, până devine o competiție mai serioasă și atunci trebuie să-ți alegi oamenii în echipă. Fotbalul e ca muzica cumva, iar faptul că Falemi reușește să îmbine fotbalul cu muzica mi se pare una dintre cele mai tari idei”, a completat Macanache.
Macanache a făcut gimnastică de perfomanță până la 14 ani
Macanache este cu atât mai implicat în acest proiect și datorită faptului că în copilăria lui, faptul că nu a primit suficientă informație, a fost nevoit să renunțe la sportul de performanță, iar acum vrea să tragă un semnal de alarmă. „La gimnastică făceam toate probele: gimnastică artistică cu șase aparate. Era o armată. Trebuia să-ți placă armata. Pentru sportul ăla aș fi făcut orice atunci, era totul pentru mine. Din păcate a trebuit să renunț la o vârstă destul de mică, 14 ani, fix când trebuia să fiu selectionat cumva pentru lot și am decis că ori îmi găsesc ceva de muncă să-mi ajut familia, ori mă țin de școală, ori încerc ceva pe plan muzical”, ne-a mai mărturisit prezentatorul TV, declarând totodată că încearcă să le explice copiilor care s-au înscris la Cupa Intercartiere „Nana Falemi” că pe lângă talent este nevoie și de multă disciplină în sport.
„M-am accidentat atunci când a trebuit să mă las. Asta se datorează faptului că nu am luat în serios o regulă foarte importantă în sport, și anume că cât timp nu sunt antrenorii în sală nu este ok să lași copiii nesupravegheați. Noi veneam, ne tiram fără să ne vadă nimeni în sala de sport și executam exerciții mult mai grele pentru noi, pe care nici nu le învățasem, dar văzusem filmări cu ele, știam de la colegii mai mari. Jucându-ne nesupravegheați când a trebuit să facem anumite exerciții nu s-a mai putut, pentru că trebuie să știți că și în sport ca și în viață, trebuie să o iei treaptă cu treaptă. Nu ai cum să sari u două trepte că ești tu mai deștept. O să plătești pentru treapta aia pe care nu ai călcat-o, ci ai sărit-o”.