Când lumea aude de Sorbona, de Paris, se gândește doar la o viață boemă, frumoasă și lipsită de griji. Nu și Oana Roman care a testat pe propria piele ce înseamnă să fii student într-o țară străină. „Pentru mine  a fost o viață de student atipică. Eu fiind o străină, într-o școală în care nu era niciun străin, vorbim aici undeva la 1000 de studenți pentru toate specializările, unde nu exista nici măcar unul care să fie de altă naționalitate decât franceză și atunci pentru mine a fost un pic mai greu pentru că a trebuit să mă integrez într-un mediu care era exclusiv franțuzesc. Studiu foarte mult. Puțin timp liber. Bani foarte măsurați. Ziua începea într-adevăr cu un croisant cumpărat de la bulangeria de la parterul blocului, apoi un drum de o oră și zece minute cu metroul până la școală și cursuri. Mai aveam o pauză la prânz pe care eu nu puteam să mi-o iau și să merg acasă, având în vedere că stăteam foarte departe de școală și cele două ore libere practic trebuia să mi le petrec undeva prin prejur. Mă duceam la bibliotecă sau mă duceam la librărie”, ne-a declarat Oana Roman, reamintindu-și însă că singurele ei bucurii erau plimbările lungi și pline de culoare prin Paris.

„Mâncare îți dai seama ce puteam să-mi permit. Foarte multe semipreparate și congelate pentru că nici nu știam să-mi gătesc și nici nu prea aveam timp, dar bucuria de a mă plimba prin tot Parisul era tot ce doream. Nu mi-am făcut foarte mulți prieteni la facultate pentru că eram o străină pentru ei”.

Viața de student a Oanei Roman a avut și părți bune

În toată experiența asta, studenția Oanei a avut și părțile ei bune. Chiar dacă nu își permitea să-și viziteze familia prea des, a avut norocul de cunoștințe care, la vremea aceea, din respect față de familia Roman, mai bine zi față de fostul premier Petre Roman, o invitau pe Oana la casele lor de vacanță din Monte Carlo.

„Luni multe nu-mi permiteam să mă duc acasă. Practic nu mergeam acasă decât în vacanța de vară și uneori de Crăciun. În vacanța de primăvară nu-mi permiteam să plec, dar aveam prieteni minunați cum ar fi Dan Fisher, Dumnezeu să-l odihească, care știa că nu-mi permit și mă invita la Monte Carlo să-mi petrec două-trei zile cu el acolo. Mai mă chema domnul Țiriac, că de, pe vremea aia eram mai importantă ca acum și mai ajungeam pe la Monte Carlo în weekend-uri. Să nu vi se pare o chestie așa wow pentru că biletul de avion era foarte ieftin având în vedere că era foarte aproape și stăteam la ei acasă. Practic nu însemna ceva extraordinar de pompos, dar mai ieșeam un pic din cotidian”, ne-a mai spus nostalgică Oana.

VIDEO: Robert Hanciarec

CITEȘTE ȘI:

În România, familiile dau, lunar, în medie 4.05 de lei pe educație și 90,71 de lei pe telefonia mobilă

 

 
 

Urmărește-ne pe Google News