Libertatea: Horia, ne aflăm în Săptămâna Mare, vine Paștele. Cum te pregătești?
Horia Brenciu: Țin post săptămâna asta, nu am mai făcut-o de mult timp. E agitată viața asta de artist pe care o am. Cred că există momente în care să ții post, altele, în care să-ți faci de cap. Cele două momente asigură un echilibru. Viața fiecărui om trebuie să fie echilibrată, astfel nu am fi ancorați, nu am avea stabilitatea asta mentală pentru societatea nebună care ne așteaptă afară. În această săptămână, doar pâine prăjită, apă, mămăligă din când în când. Totul e vegetal, îmi place la nebunie usturoiul, iubesc ceapa. Orice cultivă iubita mea soție… Ei îi place foarte mult să amenajeze grădina. Recent, a deschis o mică porțiune în care vom sădi ceapă, usturoi și toate cele ce pot fi într-o grădină. Contribui și eu.. Soția mea știe cât o apreciez. Și, de fiecare data când spune “Udă grădina!”, eu sunt Horia grădinarul…
-Ești Horia grădinarul rar, cel mai des ești Horia cântărețul. Acasă la tine se cântă?
-Se cântă foarte mult! Cred că și pisicile cântă!
Regula casei: toți se pupă și se îmbrățișează la plecare
-Ce se mai face des la tine acasă?
-Am stabilit niște reguli, iar cea mai importantă este ca atunci când cineva intră pe ușă să vină și să pupe pe toată lumea aflată în casă. La fel și când pleacă cineva. Nu merge cu “Pa, la revedere”. Vii și ne pupi și apoi pleci! Fetele mari au 27, respectiv 19 ani și sunt mai luate de pulsul vieții moderne. Și pleacă imediat din casă, punându-și în grabă geanta pe umăr… Nu, te întorci și mă pupi. Mi-a plăcut din toate timpurile să îmbrățișez și să pup. Evident că nu fac lucrul ăsta cu oricine. Vreau să mângâi și pisicile. Eu cred că deși ne fofilăm, noi, oamenii, nu suntem conștienți de câtă dragoste putem da atât în familie, cât și celor din jurul nostru.
-În treburile casnice te implici?
-Da! Când o vezi pe iubita ta trebăluind – iar soția mea are o putere de muncă extraordinară! -, nu te interesează că ai venit obosit… Dacă e de luat sau de dus copilul de la grădiniță, eu sunt primul. La el și dacă trebuie duși cei mici la Gașca Zurli. Nu știu dacă sunt un tată model, dar vreau să fiu mai bun decât predecesorii mei. Am învățat de la ei. Ipostaza asta de tată are mai multe valențe – fizice, emoționale. Nu avem doar soare, mai sunt și înnorări accentuate. Important e să fie și soare, și umbră. Important e să avem de toate. Dacă am avea doar soare, primul incident ivit ne-ar decima pe toți. Vreau să-i pregătesc pentru viitor, copiii trebuie să se descurce singuri în viață. Tragem la aceeași corabie, care merge mai departe.
În copilărie, a fost ferit de problemele adulților
-Ce-ți dorești pentru copiii tăi?
-Să-și trăiască copilăria, astfel încât atunci când vor fi adulți să spună că au avut o copilărie senzațională. Cum și eu spun că tatăl și mama mea m-au iubit, m-au ferit de problemele adulților, mi-au făcut poftele, într-o oarecare măsură, pentru că până în ʼ89 nu se putea vorbi de pofte, ci despre lucruri frumoase, pe care știu că părițnii mei le-au făcut câteodată cu durere, cu sacrificii… Pentru copiii mei asta vreau, să aduc și mai multă bucurie. Pentru că această bucurie este izvorul, sursa de energie pentru viitorul adult. Este esențial lucrul ăsta. Dacă ai o copilărie dură, colțoasă, înveninată, așa vei deveni și tu în viitor, o să ai aceste particularități. Dacă ești vesel, cu zâmbetul pe buze, atunci și în viața de adult vei fi mai încrezător.
VIDEO: Dumitru ANGELESCU
CITEȘTE ȘI: