Libertatea: Nadine, ai de gând să mai faci o altă facultate?
Nadine: Deși am făcut 5 ani de “Lee Strasberg”, în Los Angeles, secții film, teatru și scenariu, mi-am dat seama că nu mă mai reprezintă și vreau să mă reorientez. Îmi doresc să studiez, în mod deosebit, Human Behavioral Biology și comportamentul uman în general. De fapt, eu am început deja să lecturez manualele acestor materii, după ce le-am comandat de la o universitate din America.
Ce alte specializări mai ai (făcute în România sau în America) și care ți-ar permite să te reprofilezi oricând?
Tocmai am terminat un curs de un an de “Digital Business” – în care am studiat cum să transpun orice afacere din offline în online. Am făcut acest curs pentru că, de ceva vreme, lucrez la o afacere personală și voiam să știu mai multe despre platforme, networks effects, aplicații, comportamentul cumpărătorului în online etc.
De-a lungul timpului, ce joburi ai fost nevoită să îți iei ca să te descurci cu banii?
În România, am vândut la tarabă, la metrou Unirea, și Slavă Domnului!, după, am intrat direct în “Școala Vedetelor”.
Locuiam la bunica mea. Cred că aveam vreo 13 ani. A venit o vecină să o întrebe pe bunica dacă mă lasă să merg să ajut, câteva zile pe săptămână, la vândut dulciuri la metrou Unirea. M-am dus și mi-a plăcut. Îmi făceam planuri să am și eu tarabele mele, iar banii să-i investesc în piese și ore de vocalize. La 14 ani m-am înscris la Școala Populară de Artă. Cu banii de la tarabă mi-am cumpărat blugi, negative (partea instrumentală dintr-un cântec, pe banda de magnetofon, peste care cântam în spectacolele de debut), gel de păr. Îmi pusesem bani deoparte pentru metrou și am reușit să fac, din acei bani, cam tot ce aveam nevoie pentru a putea participa la concursuri, festivaluri etc. Când aveam vreo 15 ani, a venit Titus Munteanu la Școala Populară, la clasa Viorelei Filip, unde eram elevă, și a făcut o preselecție. Am fost selectată și gata.
Iar în America, am fost ospătar, dădacă, ajutor de bucătar, am livrat mâncare la o firmă de catering și menaj (curățenie și cumpărături pentru câteva familii).
În prezent, ești o femeie cumpătată, care pune bani de o parte, sau mizezi pe confort?
Sunt foarte economă și trăiesc în maximum de confort. De fapt, nu am fost niciodată o cheltuitoare. Nu-mi place să fac cumpărături. Nu-mi place să cumpăr nimic. Totul îmi pare inutil ca posesie. Confortul meu nu vine din achiziții, ci din mediul mental pe care mi l-am creat și din cel înconjurător, unde nu există prostie, răutate sau grotesc.
Te-ai gândit vreodată să te stabilești definitiv în America? Practic, ce te reține în România?
În fiecare zi îmi doresc să plec. Aș pleca oriunde, unde vecinii nu scot boxele în curte sau pe geam deranjând toată comunitatea, oriunde oamenii nu scuipă pe jos, oriunde animalele au drepturi, oriunde oamenii investesc, pe tot parcursul vieții, în evoluția lor. Mă ține în România soțul, care tot are una, alta de făcut.
VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 2Foto: Robert Chirileanu