ComenteazăCum arată biroul unui celebru bucătar? Exteriorul nu e spectaculos, dar interiorul este superb, spațios, decorat precum un hub creativ.
Cum intri, îți sare în ochi locul de joacă al lui Jamie, bucătăria deschisă, lungă cât o zi de post negru și echipată în ciuda oricărei diete. Apoi sunt mesele unde se mănâncă rețetele pe care le testează la filmări – cât de bune au fost pastele cu fistic! – și un spațiu deschis, ca un living imens, care te face să te simți ca acasă. Ah, și foarte multe cărți de gătit. Dintre care 27 de titluri sunt ale lui Jamie Oliver!
Jamie lansează cea mai nouă carte a sa, „Jamie cooks Italy” (n.r. – „Jamie gătește în Italia”), disponibilă și în România din noiembrie, la Curtea Veche Publishing. Înainte de a sta de vorbă despre noul proiect, redactorul șef Unica a avut ocazia să asiste și la o sesiune de cooking live, susținută chiar de Jamie și mentorul său din Italia, Gennaro.
La masă cu Jamie
Meniul a fost format din ardei dulci cu burrata, apoi paste cu fistic, pește marinat și la final tiramisu cu lămâie… În paralel cu mâncarea, au curs și poveștile. Despre ce anume l-a inspirat pe creativul bucătar în Peninsulă. „A fost un proiect în care în mod specific ne-am concentrat să găsim bucătărese în vârstă. Am făcut-o în bunul stil clasic, BBC. Am angajat ghizi englezi și italieni în diverse zone, care au bătut, pe bune, la sute și sute de uși. Ceva de genul… mergeam într-un sat – 30 de uși. La final, ne adunam să vedem ce am descoperit, apoi eu aveam un plan general și încercam să văd ce merge”, a povestit Jamie.
Celebrul bucătar a rămas profund impresionat de felul în care a fost primit de bunicuțele din Italia. „Toate mă apucau de mână din când în când, spunându-mi: «Împărtășește-o altora; nimeni din sat nu mai gătește mâncarea aceasta, nici măcar copiii mei». Așa cum pe vremuri poveștile erau spuse prin poezie, cântece sau prin rețete, acum, datorită schimbării și tehnologiei, au realizat că trebuie să răspândească informația altfel”, a mai povestit Jamie Oliver pentru Unica.
Râsete, lacrimi și copilul din borcan
Bucătarul a recunoscut și că toate bunicuțele l-au emoționat în așa măsură, încât nu o dată i-au dat lacrimile. “Toate bunicuțele m-au făcut să plâng la un moment dat și toate au un citat la sfârșitul capitolului. Un fel de sfat de viață. Nu am planificat asta. Sună romantic, dar nu a fost așa. Am petrecut câte două-trei zile cu fiecare, le-am câștigat încrederea, am aflat lucruri despre viața lor, copilăria lor, despre ce le face fericite sau triste. Odată ce le-ai câștigat încrederea, începi să vorbești cu o fată de 15 ani, de 8 ani, de 20. Nu poți să ajungi cu adevărat la ele decât în timp. Iar mâncarea a devenit doar o parte a poveștii” a rememorat Jamie. Care a ținut să puncteze și un moment absolut șocant:
„Era o bunicuță, Doamne, cu care am gătit această mâncare: tiella. Nu mai văzusem așa ceva. Găteam, râdeam și plângeam și în timp ce aruncam la un loc midii, dovlecei, ierburi, vin, șofran, nuci… Începe să vorbească despre familie, despre copii, despre ce s-a întâmplat cu ei. Își pierduse soțul… Iar apoi vine cu un borcan, cu un copil în el, conservat!!! Era unul din copiii care murise… Știi, să pierzi o viață este cel mai emoțional moment din lume. Nu știi ce să faci, ești vulnerabil… Ea l-a conservat. E în alcool. Și poți să spui că e corect, că e greșit, că e bine, că e rău. Nu e treaba nimănui, e doar a ei. Iar eu doar găteam după o rețetă minunată. Așa că atunci când mă uit înapoi la această tiella îmi amintesc de ea”.
Femeile de la care a cules rețete fabuloase pentru noua lui carte nu l-au recunoscut pe Jamie Oliver. Pur și simplu l-au crezit un om oarecare, pasionat de gătit, și l-au primit în bucătăriile și în viețile lor. „În momentele triste am plâns și iar am plâns, în altele am râs și iar am râs. Jur că e atât de simplu. Viața e brutală. Suntem atât de norocoși și ne plângem tot timpul, suntem nervoși, nu înțelegem lumea asta… „, a fost concluzia celebrului bucătar.