Notă: Sora victimei a acceptat să vorbească despre această tragedie, dar a preferat să o facă sub protecția anonimatului. Nu a dorit nici dezvăluirea identității fratelui său. În cadrul acestui reportaj vom folosi nume fictive, dar vom prezenta documente autentice din România și Grecia.
• Cel puțin 2.500 de români mor anual în străinătate.
• În prezent, trupurile a 23 de români se află în morgi din Italia, Spania, Germania, Franța, Ungaria, Grecia și SUA.
• Cum statul român nu are vreo obligație legală privind repatrierea, zac luni de zile în frigiderele morgilor sau sunt înhumați în absența familiei.
• O repatriere din vestul Europei costă aproximativ 7.000 de euro, iar una din altă zonă a lumii poate ajunge la 15.000 de euro.
Birocraţia fură demnitatea
Andrei și-a găsit sfârșitul pe o plantație de măslini din Grecia. Singur. Departe de familie și de țara lui. Era trecut de prima tinerețe și nu-și găsise un loc de muncă stabil în România. Obișnuia să plece frecvent din țara pentru a face rost de bani. Ultimul voiaj l-a făcut în regiunea Kalamata-Peloponez (harta). Familia a pierdut legătura cu el în octombrie 2011.
” Ultima dată când am vorbit cu el la telefon eram în Iaşi, plecați în vizită cu bagaj pentru băiat (fiul ei, nepotul bărbatului decedat, n.r.), intra în primul an de studenție. Era foarte fericit că şi-a găsit un loc de muncă, că este printre români, că şi-a găsit serviciu la cules de măsline. Am vorbit cu el duminică, undeva în jurul orei 12, 12 şi jumătate. După care, dintr-o dată, nu a mai vorbit nimic. La telefon nu a mai răspuns şi nu am mai putut da de el deloc”, își amintește sora decedatului.
Familia s-a gândit că Andrei a avut un moment de rătăcire. Rudele îl considerau rebelul familiei. „Îi plăcea viaţa, îi plăcea să călătorească. Era un tip la vreo 47 de ani, în putere, cu poftă de viată, sănătos, cu spirit de aventură. Un om simplu căruia îi plăcea să-și trăiască din plin viaţa, ca şi cum ar fi ultima zi astăzi. Mâine nu mai conta ce urma să fie, dar astăzi… să trăiască „, ne povesteşte sora lui, cu o voce tremurândă.
În niciun caz nu s-au gândit la moarte. Au luat în calcul mai multe scenarii, dar nu pe cel mai sumbru.
„Ne-am gândit că e posibil ca într-un moment de frică, de rătăcire să fi făcut o poznă, să fi omorât pe cineva şi să fi înfundat vreo pușcărie. Ne-am gândit că a fugit cu nevasta cuiva. Nu ne-am gândit la moartea lui sub nicio formă”, spune răspicat femeia.
Şi tocmai asta avea să se întâmple. Timp de şase ani, speranțele familiei au fost alimentate de zvonuri false, lăsate de apropiați mai bine sau oameni rău intenționați. Spuneau că Andrei ar fi fost văzut în viată, că a plecat în Italia. În realitate, el murise la scurt timp după ce se angajase ca muncitor pe plantația de măslini. Familia a apelat ajutorul lui Leontin Cojocea, președintele unei asociații de voluntari din Italia. El este tot din Piatra Neamţ.
„Vorbim despre un cetăţean român care se afla în străinătate, care desfăşura o activitate lucrativă, nu ştim dacă avea sau nu un contract de muncă, nu ştim în ce condiţii a decedat, care a fost motivul decesului. Este o întreagă procedură pe care încercăm să o ducem înainte”, ne-a declarat Leontin Cojocea, aflat în Italia, interviu făcut via Skype.
Rezultatul investigațiilor a şocat toată familia. Andrei era decedat de şase ani şi nimeni nu știa.
„După aproximativ un an a venit hârtia cu rezultatul cercetărilor. Am făcut mai multe demersuri la Ministerul Afacerilor Externe, la ambasadă, la consulat, la poliţia locală din România. După un an mi s-a transmis că e decedat fratele meu. Şase ani… Şase ani noi l-am aşteptat. Ne-am gândit că va apărea de undeva. A făcut vreo prostioară şi o să apară. Când am aflat această ştire … ne-a dat peste cap toată familia şi tot universul nostru a picat, toată speranţa. Cea mai afectată a fost mama. Ea a ajuns la spital. A fost internată timp de două săptămâni. Să-ţi îngropi fiul este cel mai greu lucru”, spune sora românului mort în Grecia.
Potrivit unui document trimis de Ambasada României la Atena (foto 1) pe 2 noiembrie 2011, Andrei a decedat la locul de muncă, pe o plantație de măslini din sudul Greciei. Nu avea documente asupra lui, dar identificarea s-a făcut pe baza amprentelor. Ambasada cerea să fie identificate şi anunțate rudele din ţară, pentru a face repatrierea.
Din păcate, aceste veşti proaste nu au ajuns la familie atunci, ci abia după şase ani. Locul unde a fost înmormântat rămâne necunoscut şi astăzi.
„- Cazul încă nu este închis, încercăm să aflăm răspunsul la această întrebare. Tocmai pentru că am rămas nu numai profund dezamăgiți, dar și uimiți de faptul că o comunicare care totuși a fost făcută, şi am văzut din documentele primite către autoritățile romanești, nu a fost trimisă mai departe, iar familia nu a fost anunțată. Este strigător la cer. Vorbim despre un caz care s- a înregistrat acum şase ani de zile. Ambasada României din Grecia a comunicat către Inspectoratul de Poliţie de competență din România. Au fost înaintate documente, au fost înștiințați de acest fapt, dar informația s-a oprit la Inspectoratul de Poliţie.
– Oficial ce răspuns ați primit? De ce s-a oprit informația acolo?
– Încă nu am primit acest răspuns „, spune, revoltat, Leontin Cojocea.
Ultimul domiciliu pe care Andrei l-a avut în România a fost în Timişoara. Inspectoratul de Poliție Timiș ar fi trebuit să anunțe familia. Acolo ar fi avut loc blocajul, susține Leontin Cojocea. Polițiștii au trimis un răspuns familiei (foto 2), prin intermediul Ministerului Românilor de Pretudindeni. Conținea exact informația dată de Ambasada României la Atena în urmă cu șase ani.
Libertatea a cerut un punct de vedere oficial oamenilor legii. Aceștia au spus că vor da curs solicitării noastre, dar că trebuie să consultate documentele aflate în arhivă.
Trupul fratelui, încă nedescoperit
Familia din Piatra Neamț încă nu știe unde a fost înmormântat Andrei. A apelat la un avocat din Grecia, care a decis să ajute voluntar familia.
„- Știți unde e înmormântat?
– Nu. Dar aş vrea să aflu. Poate peste câțiva ani voi ajunge acolo să-i aprind o lumânare. Dacă nu ajung eu, copiii mei vor ajunge la unchiul lor. Aveau o relație foarte apropiată”, spune resemnată sora românului decedat.
Pentru familie, această experiență a fost una care a lăsat urme adânci. Se vor recupera greu. Au vrut să vorbească public despre experiența lor pentru ca altora să nu li se întâmple aşa ceva.
„Cineva a decis în locul nostru. Este traumatizant şi nu mai am cuvinte. Nu cred că în altă ţară se putea întâmpla aşa ceva. Nu cred. Daca a fost să fie la noi…asta e. Ideal ar fi ca viaţa să-şi urmeze cursul normal. Te naşti, ai certificat de naştere, mori, atunci să fi înregistrat şi să ai ceritficat de deces. Mi se pare normal. Noi, după atâția ani, nu avem un certificat de deces. Nu pot să găsesc o explicații la ceea ce s-a întâmplat şi nu înţeleg, din atâţia români, nici unul nu a sunat pe mama, pe soţul meu, pe unul din copiii mei sau pe mine”, povesteşte sora lui Andrei.
Să fi fost românul abandonat chiar de compatrioții săi? Nimeni nu ştie.
Acest caz, dar şi cel prezentat în primul episod al campaniei „Români până la moarte”, ridică o serie de probleme care țin de legislația națională. Leontin Cojocea spune că s-a confruntat cu sute de cazuri în care românii morți în diaspora au fost abandonați, lăsați în frigiderele morgilor, îngropați în cimitire al săracilor: „De mai bine de trei ani de zile ne luptăm pentru modificarea legii în România. Modificarea și aplicarea legii. De ce? Pentru că noi avem această lege, dar nu este aplicată. În continuare, familiile, în loc să beneficieze de sprijinul financiar prevăzut de lege – vorbim de Legea 416 şi vorbim de Ordonanţa 1010 din 2006, noi suntem în 2017 -, consiliile locale trebuiau să stabilească aceste sume.”
Dar mai aducem în discuție un lucru important: responsabilitatea fiecărui român care părăsește tara. „Să se umble un pic la legea circulației internaționale. La libera circulație. Aşa cum cetățenii români au dreptul şi statul este obligat să respecte drepturile românilor, în aceeaşi măsură cetăţenii români ar trebui să înțeleagă că au şi anumite obligaţii faţă de ei şi să le respecte. Vă dau un simplu exemplu. Înainte de a intra în UE, cetățenii României ieşeau din România. Mai mult decât atât, cei care ieşeau în afara graniţelor erau obligaţi să-şi facă o asigurare pe care erai abligat să o prezinţi la vamă. Această asigurare există şi în momentul de faţă, dar nu este obligatorie. Ceea ce mulţi nu ştiu şi nu o fac”, atrage atenţia Leontin Cojocea.
Potrivit statisticilor, peste trei milioane de români au plecat din România în ultimii 15 ani. Un procent foarte mic s-a înregistrat la reprezentantele diplomatice din tarile unde au emigrat. Şi mai putini sunt aceia care și-au făcut o asigurare medicală sau de viată.
Citește și: