14 Iulie - Ziua Franței - 30 De Lucruri Pe Care Să Le știi Despre Hexagon

Cuprins:

14 iulie – Ziua Franței

Ziua de 14 iulie este comemorată din 1880. De fapt, de la cea de-a Treia Republică și până în prezent, primarii comunelor franceze și poporul francez au comemorat două zile de 14 iulie.

Asaltul Bastiliei și revolta populară din 14 iulie 1789 sau „trezirea libertății” (Victor Hugo). Dar și prima sărbătoare națională și larg acceptată a Federației, la 14 iulie 1790: ultima mare demonstrație de unitate națională, o explozie de bucurie între chinurile „Marii Temeri” și cea mai grea perioadă a Revoluției.

Fie că ne gândim la 14 iulie 1789 sau la 14 iulie 1790, data de 14 iulie marchează aderarea Republicii la drepturile omului și respingerea tuturor despotismelor.

„Căderea Bastiliei este căderea tuturor Bastiliei […]”, a exclamat Victor Hugo în Adunare, în ajunul votului asupra legii […]. Ziua de 14 iulie marchează sfârșitul tuturor sclavilor, este sărbătoarea tuturor națiunilor.

Evenimentele din 14 iulie 1789

Din cauza numeroaselor nemulțumiri care i-au parvenit, regele Ludovic al XVI-lea a convocat, la 5 mai 1789, Statele Generale, o adunare formată din reprezentanți ai nobilimii, clerului și ai celui de-al treilea stat.

Aceștia au cerut o reformă profundă a instituțiilor și, la 9 iulie, s-au autoproclamat „Adunarea Națională Constituantă”.

Recomandări

Rusia obligă Europa să investească în industria de apărare. Ionela Ciolan: „UE are nevoie de 500 de miliarde de euro pentru următorii zece ani”. De ce politicienii români tac

Regele, îngrijorat, îl demite pe ministrul său Necker și aduce în secret regimente elvețiene și germane lângă Versailles. Curând s-au răspândit zvonuri potrivit cărora trupele regale se pregăteau să intre în Paris pentru a-i aresta pe deputați.

Ludovic al XVI-lea primește de la primarul Bailly cocarda tricoloră, emblemă a Revoluției

Pe 12 iulie, oratorul Camille Desmoulins a anunțat o „Sfânta Bartolomeu a patrioților”. În dimineața zilei de 14 iulie, parizienii furioși, majoritatea meșteșugari și comercianți, au mers la Invalides pentru a colecta arme, apoi s-au îndreptat spre vechea fortăreață regală Bastilia în căutarea prafului de pușcă.

După o zi de împușcături sângeroase și după ce gărzile naționale s-au mobilizat, parizienii au confiscat-o și au început demolarea ei.

Fortăreața austeră, o veche închisoare medievală, întruchipa arbitrariul Vechiului Regim. A fost un „bastion al absolutismului” care s-a prăbușit.

Consecințele au fost imediate: Ludovic al XVI-lea a mers la Adunare pe 15 iulie pentru a anunța retragerea trupelor străine, l-a rechemat pe Necker pe 16 iulie și, pe 17 iulie, la Paris, a primit de la primarul Bailly cocarda tricoloră, noua emblemă a Revoluției.

Recomandări

Guvernul a dat 37 de milioane de euro pentru lână în șase ani. Două treimi din acești bani au ajuns la un afacerist lansat în imobiliare alături de tatăl fostului șef al Poliției

14 iulie 1789 – data luării cu asalt a Bastiliei

„14 iulie (1789) este întreaga Revoluție”, subliniază Henri Martin, raportor al legii din 6 iulie în Senat.

„Este victoria decisivă a noii ere asupra Vechiului Regim (…) se pregătea un efort suprem pentru a înăbuși Revoluția în leagănul ei; o armată, în mare parte străină, era concentrată în jurul Parisului. Parisul s-a ridicat și, luând vechea citadelă a despotismului, a salvat Adunarea Națională și viitorul.

Adunarea și Senatul au ales data de 14 iulie și au renunțat la alte date, considerate mai puțin simbolice.

Ziua de 5 mai, sau deschiderea Statelor Generale, este „mai puțin cunoscută de majoritatea oamenilor”, potrivit lui Henri Martin, și reprezintă „doar trecerea de la vechea Franță la Franța Revoluției”.

14 iulie „este mult mai mult decât 4 august, care este abolirea privilegiilor feudale; este mult mai mult decât 21 septembrie, care este abolirea privilegiilor regale, a monarhiei ereditare”.

La Marseillaise, imnul național al Franței

La Marseillaise a devenit, în mod oficial, imnul naţional al Franţei, la 14 iulie 1795. A fost compus în anul 1792 drept marş de război, dar a fost ales ca imn oficial al celei de a Treia Republici în 1879, într-o şedinţă a Adunării Naţionale din 14 februarie, condusă de Leon Gambetta, conform site-ului Guvernului Franţei, www.gouvernement.fr. Constituţia Franţei, adoptată la 4 octombrie 1958, consfinţeşte, în articolul al doilea, „La Marseillaise” ca imn naţional, folosit în toate manifestările ceremoniale ale statului francez.

Recomandări

Sondaj INSCOP la comanda Libertatea. Cine cred românii că ar fi un prieten mai bun al României dintre Donald Trump și Kamala Harris

Istoria imnului Franţei – La Marseillaise

În 1792, Rouget de Lisle, ofiţer francez staţionat la Strasbourg, compune în noaptea de 25 spre 26 aprilie „Chant de guerre pour l’armeé du Rhin” (Cântec de război pentru Armata Rinului), conform site-ului oficial www.elysee.fr, citat de agerpres.ro.

Cântecul a fost adoptat de către „fédérés”, voluntari marsiliezi participanţi la insurecţia pariziană din 10 august 1792. În câteva săptămâni, imnul s-a răspândit printre revoluţionari şi apoi a fost preluat de către tipografii parizieni. Publicat anonim la început, viitorul imn francez a stârnit îndoieli cu privire la autorul său, Rouget de Lisle fiind considerat un compozitor slab, conform sursei menţionate anterior. La 14 iulie 1795 este declarat cântec naţional. De-a lungul vremii au circulat mai multe versiuni ale „Imnului Marsiliezilor”.

În timpul Imperiului şi al Restauraţiei a fost interzis, pentru ca, mai apoi, în 1830, în onoarea Revoluţiei din Iulie, compozitorul Hector Berlioz să îi elaboreze o orchestraţie dedicată lui Rouget de Lisle.

Conducerea celei de a Treia Republici, în 1879 a transformat „La Marseillaise” în imn naţional. Datorită multitudinii de versiuni ale imnului naţional şi a dezordinii generate de lipsa unei versiuni unitare, în 1887, Ministerul de Război aprobă forma oficială a imnului după avizul unei comisii speciale. Aceasta, compusă din muzicieni profesionişti, a reformat melodia şi armoniile, mai menţionează site-ul www.elysee.fr.

În 1944, o circulară a Ministerului francez al Educaţiei Naţionale prevede cântarea imnului naţional în şcoli pentru „a celebra libertatea şi martirii noştri”. Preşedintele Valéry Giscard d’Estaing sugera o revenire la o interpretare mai apropiată de versiunea originală, în tempo mai lent. Au apărut şi adaptări ale imnului, venite din partea muzicienilor de varietate sau de jazz.

Cine a fost Claude-Joseph Rouget de Lisle?

Autorul imnului francez, Claude-Joseph Rouget de Lisle, s-a născut în 1760 la Lons-le-Saunier. A fost căpitan de armată şi a servit în unităţi de geniu însă cariera sa militară a fost scurtă. Participant la Revoluţia Franceză în tabăra moderaţilor, Rouget de Lisle a scăpat de Teroarea Iacobină datorită cântecului adoptat de către revoluţionari. Autorul imnului francez a compus câteva romanţe şi opere, iar în vremea Imperiului şi a Restauraţiei şi-a dus viaţa în anonimat. Rouget de Lisle a murit la Choisy-le-Roi în 1836. La 14 iulie 1915 urna conţinând cenuşa sa a fost depusă în Domul Invalizilor. De-a lungul timpului, interpretarea „La Marseillaise” a evoluat. În prezent, în ceremoniile oficiale se foloseşte o adaptare a versiunii din 1887.

30 de lucruri pe care să le știi despre Hexagon

Este cea mai vizitată țară din lume

În 2012, Franța a primit 83 de milioane de turiști, fiind astfel cea mai vizitată țară din lume. Mont-Saint-Michel și golful său se află pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, iar peste 3 milioane de oameni îl vizitează în fiecare an.

Napoleon nu era mic de înălțime

Napoleon nu era scund. Avea 1,70 m, înălțimea medie a unui european. Era văzut ca fiind scund, deoarece generalii săi erau mai înalți decât media oamenilor din acea vreme.

20 de minute – cea mai scurtă domnie

Louis-Antoine d’Artois, duce de Angouleme, a fost rege al Franței timp de 20 de minute. Dacă nu ar fi fost revoluția din iulie 1830, i-ar fi succedat tatălui său, regele Carol al X-lea, pe tronul Franței sub numele de Ludovic al XIX-lea. Dar tatăl său a abdicat, Louis-Antoine a fost rege timp de 20 de minute înainte de a abdica el însuși în favoarea lui Henric al V-lea.

Țara baghetei

În Franța, 10 miliarde de baghete sunt produse și consumate în fiecare zi, adică 320 în fiecare secundă. O lege specifică faptul că o baghetă franceză tradițională trebuie să conțină doar făină, apă, drojdie și sare.

Există un singur semn de oprire în tot Parisul

Pe străzile capitalei există un singur semn de oprire. Acesta se află pe Quai Saint-Exupéry, în arondismentul 16.

Francezii sunt deprimați

8,5% dintre francezi s-au confruntat cu depresia, ceea ce face ca Franța să fie a treia cea mai deprimată țară, după Ucraina (9,1%) și Statele Unite (9,6%). Francezii folosesc mai multe antidepresive decât orice altă țară din lume.

Cum au devenit evreii musulmani

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Moscheea din Paris i-a ajutat pe evrei să scape de naziști, oferindu-le identități musulmane (între 500 și 1600 de evrei au fost salvați, potrivit mai multor autori).

Numele Napoleon, interzis la porci

În Franța este ilegal să numești un porc Napoleon.

Ghilotina doctorului Guillotin

Ghilotina a fost metoda oficială de ucidere în timpul Revoluției Franceze. Aceasta a existat sub diferite forme în mai multe țări încă din Evul Mediu, înainte de a fi actualizată de un medic francez, Dr. Antoine Louis, la cererea Dr. Guillotin, un chirurg care dorea să „umanizeze” procesul de ucidere prin accelerarea acestuia.

Ghilotina a fost folosită ultima dată în 1977.

Brânza din Franța

Franța produce aproape 400 de tipuri de brânză.

Franceza, limba oficială a statului englez

Franceza a fost limba oficială a Angliei timp de peste 300 de ani, până la sfârșitul secolului al XVI-lea.

Franceza a devenit limba oficială a Republicii Franceze în 1539

Franceza a devenit limba oficială a Franței în 1539, înlocuind latina ca limbă a tribunalelor și cancelariilor.

Fără săruturi pe șine

În Franța, este ilegal să te săruți pe o cale ferată.

Vinul

În 2011, Franța a produs 5 miliarde de litri de vin, adică 155 de litri pe secundă.

Un nou pod vechi

Cel mai vechi pod din Paris se numește Pont Neuf, adică „podul nou”.

Disneyland, cea mai vizitată atracție

Cea mai vizitată atracție din Paris nu este nici Luvrul, nici Turnul Eiffel, ci Disneyland Resort Paris.

Te poți căsători cu o persoană moartă

În Franța, te poți căsători cu o persoană moartă. Persoana care încheie o astfel de căsătorie devine imediat văduvă sau văduv atunci când căsătoria este pronunțată. Aceasta este o procedură excepțională, iar căsătoria trebuie să fie autorizată de președintele Republicii, căruia trebuie să i se dovedească faptul că persoana decedată a avut într-adevăr intenția de a se căsători.

Franța avea peste 8% din teritoriul lumii

Franța a controlat cândva peste 8% din teritoriul lumii, inclusiv Sfânta Lucia, Tobago, Seychelles, Mauritius, Guadelupa și Martinica, Vietnam și chiar Mexic (între 1861 și 1867).

Croissantul nu este franțuzesc

Strămoșul croissantului, kipferl, este austriac și datează din secolul al XIII-lea.

Există peste 250 de stațiuni de schi în Franța

Franța este țară din Europa cu cele mai multe stațiuni de ski și a doua din lume după Statele Unite ale Americii.

„French Toast” nu este de origine franceză

„French Toast” sau frigănele, așa cum este cunoscut acest preparat la noi, nu este de origine franceză, așa cum ar sugera numele. Aceasta a fost inventată de un american, pe nume Joseph French, în 1724, iar în momentul publicării ei, cotidianul care a prezentat invenția brutarului american a uitat să pună „apostroful” și „s” specific limbii engleze (Frenchs Toast – pâinea lui French).

Turnul Eiffel își schimbă înălțimea în fiecare an

Turnul Eiffel are o înălțime de 320 de metri, excluzând antena din vârf, care mai adaugă 20 de metri la construcția finală. De asemenea, are o greutate de peste 100 de tone, iar când a fost construită a fost considerată cea mai înaltă clădire din lume. Turnul Eiffel își schimbă înălțimea cu câțiva centimetri (aproximativ 4 cm) în fiecare an, din cauza contracției și dilatării aliajului de metale, însă revine mereu la înălțimea inițială.

Ziua națională face referire la două evenimente

Data de 14 iulie a fost stabilită ca zi de sărbătoare a Franței în 1880, cu referire la două date. Cea din 14 iulie 1789, data asaltului Bastiliei, o zi simbolică care a dus la sfârșitul monarhiei absolute, și cea din 14 iulie 1790, o zi de unitate națională în timpul Fête de la Fédération, prima aniversare a asaltului Bastiliei.

Turnul Eiffel are 1.655 de trepte

Până în vârful turnului sunt 1.655 de trepte, iar asta înseamnă echivalentul unui bloc cu peste 100 de etaje. Pentru iluminatul Turnului se folosesc 36 de proiectoare (lămpi de sodiu, dar cărora li se adaugă 20.000 de becuri, 5.000 pe fiecare latură a Turnului. Cablurile electrice care alimentează instalația măsoară 40 de kilometri. Becurile se aprind în fiecare seară din oră în oră, timp de 5 minute.

Steagul Franței a fost inițial alb

Steagul Franței din perioada 1814-1830 era constituit doar din alb.

Nu ai voie să le faci poze polițiștilor

În Franța, nu ai voie să faci poze polițiștilor sau mașinilor de poliție.

Liberté, égalité, fraternité

Deviza statului francez este „Libertate, Egalitate, Fraternitate”. „Liberté, égalité, fraternité” a devenit un motto cunoscut în întreaga lume și a inspirat numeroase mișcări revoluționare în Europa.