Sânii pot fi măriţi şi altfel sau doar cu implanturi siliconice? Conform Adinei Alberts, medic estetician cu experiență, lucrurile sunt cât se poate de simple:
”Deocamdată cea mai sigură modalitate de mărire de sâni este aceea care utilizează implanturile mamare. Implanturile sunt nişte „pungi” pline cu silicon, totul steril, care se inserează în spatele muşchilor pectorali – muşchii anteriori ai toracelui – pentru a produce o mărire de sâni. Abordul chirurgical se face pe la nivelul şanţului de sub sâni. Marea majoritate a tehnicilor nu invadează deloc glanda mamară, această rămânând intactă. Iar dacă se doreşte scoaterea acestora, se poate face fără probleme, sănii revenind, de regulă, la formă de dinainte de intervenţie în decurs de câteva luni, cu condiţia ca implantul să nu fi depăşit volumul de 300 ml”.
Există însă studii avansate care anunță o nouă metodă revoluționară chiar mai eficientă și mai naturală decât siliconul. Adina Alberts explică: ”Putem considera implatul mamar o etapă premergătoare marii revoluţii în medicină, revoluţie pe care o aşteptăm cu toţii şi anume „cultura de celule proprii”, astfel încât să putem obţine „piese de schimb” pentru orice organ, inclusiv pentru glanda mamară. Dar mai e până atunci…”.
Evident, specialiști din întreaga lume au încercat să abordeze și altfel mărirea sânilor. ”Au fost făcute încercări /studii în ceea ce priveşte alte variante de mărire de sâni. Acum câţiva ani, se făcea mare vâlvă în lumea medicală pentru un produs de acid hialuronic special creat pentru mărirea diverselor părţi ale corpului şi inclusiv pentru sâni. După câţiva ani tehnica a fost abandonată pentru că este greoaie, necesită aparatură care nu-şi justifică costul, iar rezultatul nu durează mai mult de câteva luni după care trebuie refăcută intervenţia. Iar dacă, din greşeală materialul este introdus în glanda mamară, apar semne ecografice, fals pozitive de noduli mamari, care sunt greu de urmărit la controalele obişnuite paraclinice”, susține medicul.
Și n-a fost singura varianta testată:
”S-a încercat şi varianta prin utilizarea lipofilingului – adică injectări de grăsime proprie. Şi această tehnică poate da aceleaşi rezultate mamografice fals pozitive. Şi această tehnică este greoaie, pentru o mărire a sânilor cu 100 ml (volumul unei jumătăţi de pahar de apă) este nevoie de o operaţie de 7-8 ore, cu anestezie generală. O variantă a acestui tip de lipofiling este aceea prin care, iniţial, se pregăteşte sânul pentru momentul injectării de grăsime prin aplicarea pentru câteva săptămâni a unui sutien care creează vacuum la nivelul glandei mamare. Această se expansionează temporar şi injectarea de grăsime se face în glanda mamară expansionată. Rezultatele sunt însă sub aşteptări, deocamdată.
Recent au apărut tehnici de utilizare a celulelor stem extrase din grăsime sau plasmă, tehnici care au puţin adepţi pe plan internaţional, nu pentru că nu avem încredere în celula stem, nu această este cauza, ci pentru că tehnica nu este suficient de rutinată, nu facem experimente pe pacienţii noştri şi nu ne propunem să o aplicăm decât atunci când va întruni toate aprobările forurilor internaţionale de specialitate”.