1. Tratează problemele lor cu superficialitate.
Asta îi va face să se simtă pe moment neimportanți, neiubiți, iar pe termen lung, îi poate transforma în persoane egoiste, neinteresate de cei din jur, de interacțiune, de clarificarea problemelor. Sau, în cel mai bun caz, vor căuta înțelegere în altă parte. Și nu cred că vreți să fiți înlocuiți, părinților, nu-i așa?
2. Nu țin cont de părerile acestora în luarea deciziilor importante, considerându-i imaturi.
Copiii nu spun doar lucruri trăsnite. De multe ori, spun lucrurilor pe nume cu mult mai bine decât ar putea s-o facă un adult.
3. Îi compară cu alții.
Doar când alții sunt mai buni, bineînțeles.
4. Nu vorbesc cu aceștia despre sex.
Asta nu îi va impiedica să încerce, ba dimpotrivă. Și e mai bine să fie informați și să simtă că au sprijinul vostru atunci când o fac, nu credeți?
5. Au așteptări nerealiste de la ei.
Dacă acel copil a cântat și a scris toată viața lui, e clar că nu vrea să dea la Medicină. Fiți puțin atenți!
6. Sunt prea protectivi/îi verifică/le impun ore de venit acasă.
Acest comportament îi va face să nu aibă încredere în ei și să fie incapabili să-și formeze abilități de rezolvare a situațiilor cu care se confruntă, simțindu-se astfel inutili.
7. Nu le atribuie responsabilități.
Dacă nu îi veți învăța de mici să își strângă jucăriile, să își spele farfuria sau să dea de mâncare câinelui, nu vă așteptați ca ei să devină oameni responsabili.
Sursă gif-uri: giphy.com.