Comentează1. Un prim pas este să conştientizezi ticul şi tot ce faci în acel moment.
2. Analizează dezavantajele pe care ţi le produce ticul.
3. Fii atent(ă) la situaţia în care se produce ticul, dar şi la etapa premergătoare lui, mai exact ce simţi înainte de declanşarea ticului. De asemenea, e foarte important să analizezi situaţia care te determină să faci gestul respectiv.
4. După ce ai făcut primii trei paşi, trebuie să îţi formezi un comportament alternativ (ce îţi va înlocui ticul). Adică, dacă îţi rozi buzele sau unghiile, ai putea să mesteci gumă. Sau dacă te joci cu părul, în momentul declanşării ticului, mai bine strânge părul într-o coadă sau, dacă-l ai deja legat, dă jos clama.
5. Acest nou comportament trebuie exersat pentru a fi învăţat (în primă fază). E indicat să faci exerciţiul seara, într-o stare de relaxare, încercând să îţi imaginezi situaţiile în care înlocuieşti ticul cu acel comportament alternativ încă din etapele premergătoare apariţiei lui.
6. Spune-le prietenilor să-ţi atragă atenţia când văd că te întorci la obiceiurile proaste la care vrei să renunţi. 7. Urmează paşii cu exactitate, cu răbdare şi fără grabă.
Ticuri nervoase şi verbale
Ticurile sunt de două feluri:
Nervoase. Sunt mişcări involuntare, bruşte şi rapide, de cele mai multe ori schiţând un gest cunoscut. Acestea dispar numai în timpul somnului. În această categorie intră rosul unghiilor, muşcatul buzelor, răsucirea părului, bâţâitul din picior, pocnitul încheieturilor, ridicarea din umeri, încreţirea frunţii.
Verbale. Le recunoaştem uşor, la persoanele care repetă obsesiv un cuvânt la fiecare frază nou-începută. Cele mai întâlnite astfel de cuvinte sunt “deci”, “decât”, “ceva de genul”, “ştii”, “înţelegi”, “auzi…da”, “super”, “frate”, “hai să-ţi spun”.