8 mituri legate de vaccinarea anti-HPV, demontate prin dovezi științifice. De ce e recomandată imunizarea copiilor între 9 și 12 ani care nu sunt activi sexual

„Astfel de mituri și teorii false alimentează ezitarea la vaccinare, care se manifestă la nivel global și care a contribuit la o acoperire vaccinală suboptimală, inclusiv în ceea ce privește vaccinarea împotriva COVID”, scriu autorii articolului publicat în BMJ.

Vaccinurile care previn infecțiile, bolile sau cancerele cauzate de virusul HPV sunt disponibile de mai bine de 15 ani. Experiența și datele observaționale obținute în urma distribuției a sute de milioane de doze de vaccin și a unor studii clinice realizate pe zeci de mii de participanți arată că aceste vaccinuri sunt eficiente nu doar în prevenția infecțiilor cu HPV și a afecțiunilor preinvazive, ci și în prevenția cancerului de col uterin invaziv, scriu specialiștii.

În spațiul public circulă însă o serie de mituri pe care medicii le combat prin dovezi și argumente științifice.  

MIT 1: Testele Papanicolau și controalele anuale sunt eficiente, deci nu este nevoie de vaccinare

Recomandări

Imagini cu banii puși de un pacient pe biroul lui Nelu Tătaru, despre care procurorii susțin că sunt șpagă luată de fostul ministru al sănătății

Introducerea programelor de screening pentru cancerul de col uterin bazate pe teste citologice a redus semnificativ incidența cancerului de col uterin, dar aceste programe au limitări și nu fac posibilă eliminarea completă a bolii. 

În primul rând, programele de screening vizează doar cancerul de col uterin și nu toate bolile asociate cu HPV. Ele reprezintă doar o metodă de prevenție secundară, deoarece scopul lor este detectarea precoce a leziunilor precanceroase. 

În plus, implementarea programelor de screening s-a dovedit a fi o provocare în țările cu venituri mici, care, alături de țările cu venituri medii, dau aproximativ 85% din decesele cauzate de cancerul de col uterin.

Specialiștii explică faptul că eliminarea cancerului de col uterin va fi posibilă numai prin combinarea vaccinării și a screeningului, de preferință cu testare HPV. 

De asemenea, vaccinarea împotriva HPV poate preveni și alte afecțiuni maligne determinate de această infecție care nu pot fi prevenite prin programele de screening pentru cancerul de col uterin, mai exact: cancerul vaginal, vulvar, anal, penian sau orofaringian. 

Recomandări

Mario Iorgulescu scapă de acuzația de omor. Judecătorii au schimbat încadrarea faptei și poate primi o pedeapsă mai mică

MIT 2: Vaccinurile anti-HPV sunt noi, deci nu există date privind siguranța și eficiența sau eventuale efecte secundare pe termen lung

Vaccinurile pe care le folosim în prezent au fost studiate temeinic decenii. Principiul pe baza cărora se fac aceste imunizări a fost descris în urmă cu 30 de ani. Primele teste de vaccinare cu un vaccin monovalent HPV 16 (împotriva infecției cu tulpina de HPV 16) au început în 1997, iar rezultatele au fost publicate în 2002. 

Primul vaccin care a fost autorizat a fost vaccinul HPV tetravalent (împotriva tulpinilor 6/11/16/18), care a devenit disponibil în 2006, urmat de vaccinul HPV bivalent 16/18, în 2007. 

Între timp, a doua generație de vaccinuri HPV nonavalente (împotriva a nouă tulpini) este disponibilă în Europa din 2016. 

Posibilele efecte secundare sunt bine documentate, iar siguranța acestor vaccinuri a fost confirmată de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), de Centrul pentru controlul și prevenirea bolilor din SUA (CDC) și de multe alte autorități în domeniu din lumea întreagă.

Recomandări

Orientul Mjlociu, între furie şi iertare. Joe Biden, către Netanyahu: „Bibi, tu n-ai nici o strategie!”

MIT 3: Au existat situații în care vaccinarea a determinat efecte adverse grave, cum ar fi bolile autoimune și decesul

S-au realizat numeroase studii pentru a identifica motivele care i-au determinat pe părinți să ia decizia de a nu-și vaccina copiii împotriva virusului HPV, iar unul dintre motivele cel mai des invocate a fost „preocupările legate de siguranță”. 

Din cauza articolelor apărute în presă cu privire la câteva cazuri de persoane care au decedat la scurt timp după vaccinarea anti-HPV, dar fără a fi dovedită o relație de cauzalitate directă cu vaccinarea, populația a fost sensibilizată cu informații false și nedovedite despre acest vaccin. 

Principalele îngrijorări legate de siguranță în rândul părinților sunt legate de teama de deces după vaccinare, boli autoimune și sindroame neurologice și insuficiență ovariană prematură.

Rezumând recomandările publicate de FDA și de Agenția Europeană pentru Medicamente, în studiile clinice premergătoare aprobării vaccinurilor, reacțiile acute la locul injectării, cum ar fi durerea, umflarea și roșeața, au fost mai des întâlnite în cazul persoanelor vaccinate în comparație cu cele care au primit un vaccin placebo. Reacțiile adverse sistemice, cum ar fi cefaleea și greața, au fost similare în cazul grupului căruia i-a fost administrat vaccinul împotriva HPV și grupului care a primit un vaccin placebo. Și incidența bolilor autoimune a fost similară în rândul ambelor grupuri. În ceea ce privește decesele survenite la scurt timp după vaccinarea anti-HPV, niciunul dintre acestea nu a fost considerat a fi legat de vaccin, conform datelor din studii clinice care au inclus zeci de mii de participanți.

MIT 4 – ÎNTREBARE: Copiii nu sunt activi din punct de vedere sexual, așa că de ce să-i vaccinăm împotriva a ceva ce nu-i privește la această vârstă?

O întrebare care apare frecvent când se discută despre vaccinarea împotriva HPV la vârste între 9 și 12 ani este dacă nu cumva această vârstă recomandată de medici este prea mică, deoarece relațiile sexuale nu reprezintă o problemă la această vârstă.

Studiile au demonstrat că adolescenții vaccinați la o vârstă de sub 15 ani au prezentat un număr mai ridicat de anticorpi anti-HPV decât adolescenții cu vârsta de peste 15 ani. Primii au avut un răspuns imunitar mai bun. 

Acest lucru, împreună cu rezultatele studiilor clinice care au arătat un titru de anticorpi persistent ridicat după administrarea a două doze de vaccinare anti-HPV la vârste mai mici, a dus la recomandarea a două doze la adolescenții cu vârsta sub 15 ani. 

Datele disponibile privind efectul pe termen lung arată o eficacitate aproape totală până la 14 ani de la vaccinare. De asemenea, s-a arătat posibilitatea de a combina vaccinarea anti-HPV cu alte vaccinuri recomandate la această vârstă, prin administrare concomitentă, ceea ce poate duce la o acoperire vaccinală mai mare la adolescenți.

Vaccinul anti-HPV este conceput pentru a oferi protecție pe termen lung și, ca și alte vaccinuri,  nu trebuie administrat aproape de o posibilă infecție. 

„Cu cât vaccinăm mai devreme adolescenții, cu atât mai bine. Nu te poți vaccina niciodată prea devreme, ci mai degrabă, din păcate, uneori te poți vaccina prea târziu”, scriu experții.

MIT 5: Băieții și bărbații nu fac cancer de col uterin, deci nu au nevoie de un vaccin

Pe lângă cancerul de col uterin, HPV este legat de cel puțin alte cinci tumori maligne: cancerul vulvar, vaginal, anal, penian și orofaringian. Ultimele trei apar și la bărbați. Astfel, în prezent, multe din programele de vaccinare naționale și, de asemenea, multe organisme internaționale recomandă vaccinarea împotriva HPV atât pentru fete, cât și pentru băieți. 

Nu în ultimul rând, bărbații acționează ca purtători ai virusului. Prin urmare, obiectivul trebuie să fie o imunitate colectivă care se obține la cel puțin 80% în cazul vaccinării exclusiv a fetelor și la 60% în cazul vaccinării universale, atât la fete, cât și la băieți – arată experții.

MIT 6: După primul raport sexual, vaccinul nu mai este eficient

Un mit persistent este că vaccinarea realizată după primul contact sexual nu mai este eficace și nu mai aduce niciun beneficiu. Nu e adevărat.

Studii randomizate, de specialitate, au demonstrat o protecție mai scăzută, dar totuși substanțială și semnificativă în rândul femeilor tinere, împotriva precancerului cervical. 

Cu toate acestea, la femeile vaccinate la o vârstă de peste 25 de ani, protecția la nivel de populație este scăzută. Un beneficiu al vaccinării femeilor după tratamentul pentru neoplazia intraepitelială cervicală este protecția suplimentară împotriva bolii recurente, în comparație cu tratamentul simplu, fără vaccinare anti-HPV.

MIT 7: Infecția naturală cu HPV creează deja un răspuns protector al anticorpilor, deci nu este nevoie de vaccinare

O caracteristică a infecției cu HPV este că virusul nu intră în sistemul circulator și nu provoacă inflamații locale. Într-o metaanaliză a 14 studii, care au inclus peste 24.000 de persoane din 18 țări și care au examinat imunitatea naturală la HPV, autorii au observat o protecție moderată împotriva infecțiilor ulterioare la subiecții de sex feminin, de ordinul a 30%, dar nu și la subiecții de sex masculin. 

Răspunsul imun natural este insuficient pentru a controla noile infecții și este mult mai mic în comparație cu nivelurile ridicate de răspuns imun și cu eficacitatea ridicată observată împotriva infecțiilor persistente după vaccinarea anti-HPV.

MIT 8: Vaccinarea anti-HPV crește riscul dezvoltării unui comportament sexual riscant și promiscuității

Un mit care apare în mod repetat în contextul vaccinării anti-HPV este că ar duce la dezinhibiție sexuală în rândul adolescenților. Această credință poate duce la rate de vaccinare mai mici în adolescență, din cauza îngrijorărilor părinților cu privire la apariția comportamentului sexual riscant. 

Urmărește-ne pe Google News