ComenteazăDragă Andrei,
Dacă să continui sau nu relaţia cu a ta cumnată, numai tu şi cu ea puteţi hotărî. Eu doar am să-ţi spun cum se vede din afară. În primul rând, relaţia voastră este susţinută puternic de sentimentul fructului oprit. De obicei, cu cât e mai interzisă, cu atât e mai intensă o relaţie. Dacă oficializaţi lucrurile, probabil că focul pasiunii se va stinge. Atunci, remuşcările vor fi şi mai dureroase. Pe de altă parte, dacă veţi continua în acelaşi fel, va trebui să acceptaţi ca fiecare să aibă şi alte relaţii: ea cu fratele tău, tu cu altcineva. Sunteţi pregătiţi să faceţi asta? Însă tu trebuie să te mai gândeşti la un lucru: fratele tău, mai devreme sau mai târziu, se va întoarce… Chiar dacă ea te va alege pe tine, tu tot vei rămâne frate cu el.
Dragă Adela,
“De puţin timp, formez un cuplu cu un bărbat… Îl plac mult, iar acelaşi lucru îmi spune şi el mie, însă am două probleme: prima ar fi că, de fiecare dată când suntem împreună, îmi vorbeşte urât despre fosta soţie de care a divorţat în urmă cu un an şi cu care are un copil. O altă problemă ar fi că îmi spune că e mereu ocupat şi mă sună foarte rar… Astfel, îmi dă senzaţia că mă evită. Îmi doresc foarte mult să îmi dai un sfat…”
Draga mea, (care nu te-ai semnat)
Relaţia despre care povesteşti are un mare potenţial de suferinţă pentru tine. Poate că te simţi singură, poate că el are unele calităţi pentru care îl admiri, dar dacă te sună rar şi îţi dă senzaţia că te evită, unde o să ajungeţi? E posibil ca el să refacă pentru tine un climat emoţional din copilăria ta, când unul dintre părinţi îţi crea acelaşi sentiment de absenţă. Dacă nu vrei să te chinui, nu repeta acelaşi scenariu. Cred că meriţi o relaţie care să te împlinească pe deplin, în care bărbatul respectiv să te iubească pentru ceea ce eşti, nu să vină la tine doar când simte nevoia să vorbească urât despre fosta… Va trebui, într-un fel sau altul, să înveţi şi tu să te iubeşti, să te preţuieşti şi să nu te mai mulţumeşti numai cu firimituri.
Dragă Adela,
“Sunt Adina şi am 45 de ani. Citesc de câteva luni răspunsurile pe care le dai cititorilor şi acum aş vrea să-mi răspunzi şi mie. N-am fost căsătorită niciodată şi nici nu pot să zic că-mi doresc. Îmi place viaţa mea aşa cum e ea, independentă şi mulţumitoare. Nu reuşesc să găsesc un bărbat pe gustul meu. Am succes numai la bărbaţi de cel puţin 50 de ani, de care apoi nu mai scap. Uneori, când mai plec prin vacanţe în străinătate, mai am câte o aventură sexuală, dar nu asta îmi doresc pentru toată viaţa… Mi-aş dori un tânăr pentru o relaţie stabilă…”
Dragă Adina,
Dacă zici că îţi place viaţa ta aşa cum este, nu cred că e cazul să te apuci acum să vânezi un bărbat. Asta fac femeile disperate şi, cu cât sunt mai îndârjite, cu atât fug mai tare bărbaţii de ele. E suficient că ţi-ai dat seama că îţi doreşti. Asta te va face să fii mai atentă la cei cu care te întâlneşti, mai selectivă până când îl vei găsi pe cel faţă de care vei simţi că te completează cel mai bine. O femeie sigură pe ea, mulţumită de felul în care arată şi de energia pe care o transmite, devine magnetică. Te poţi bucura de asta şi fără să te măriţi neapărat acum. Căsătoria vine la pachet cu avantajele, dar şi cu dezavantajele ei. Vezi dacă nu cumva ai plecat prea mult urechea la ce spune gura lumii. De ce să te legi la cap dacă nu te doare?